Ascensiunea AUR, inevitabilă sau nu, induce migrene coaliției guvernamentale antinaționale
Nu mai prididesc semnalele de alarmă trase din interiorul PNL și PSD la sirenele Roaită instalate în Modrogan, respectiv Kiseleff, văzând ascensiunea implacabilă și de neevitat a AUR.
Mandarinii liberali și pesediști compromiși deja în fața românilor datorită nesfârșitelor jefuiri ale economiei naționale, interminabilelor împrumuturi externe și a recrudescenței tot mai scandaloase a cazurilor de corupție la nivel înalt caută soluții pentru cramponarea de putere pentru încă un mandat.
Singura viabilă fiind desigur continuarea încățelirii contra naturii la guvernare, chiar pentru liberali cu riscul subordonării definitive față de PSD și cel al diluării până la disoluție a identității liberale. Ceea ce pe generalul pantagruelic comandant de lifte liberale conjuncturale, rezervistul nesimțit din perspectiva pensiei speciale nesimțite, Nicolae Ciucă, nu-l deranjează foarte accentuat.
În fond el nu s-a născut liberal și nu a trăit ca un liberal sadea, ci a fost înțărcat la cazarma regimentului și este credincios democrației militare a acestuia, de a cărui popotă a rămas atașat până astăzi.
Cam cât înțelege Ciucă din democrația liberală cam atât înțelegeau și generalii germani de pe lângă Hitler, sau cei ruși din preajma lui Stalin. Cu PSD este o altă poveste, mai nuanțată din perspectiva asumării guvernării și în prezent și peste un an.
Ciolacu, cu un ochi la plăcintele finanțărilor europene, cu celălalt la o posibilă alternativă a alianței naționaliste
Zguduit în continuare de scandaluri de corupție, cărora Ciolacu încearcă să le facă față printr-o neîndurare internă încă nesemnalată în istoria post-decembristă a acestui partid, PSD vede în AUR-ul lui Simion pe de o parte o zonă naționalistă a electoratului care-i drenează naționaliștii din bazinul său electoral covârșitor din Moldova și Oltenia, pe de altă parte o viitoare posibilitate de alianță la guvernare, acum negată ferm pentru străinătate.
Nu este nici momentul nici conjunctura internațională pentru o întoarcere constantiniană(adică 180 de grade n.a.) înspre dimensiunea naționalistă a social-democrației românești, care n-a dispărut niciodată în istoria României, să ne aducem aminte de Titel Petrescu!
Banii de la PNRR încă n-au venit, în Schengen nu suntem încă primiți, iar fondurile europene de reconstrucției nici acelea, în total vreo 34 de miliarde de euro. În aceste condiții Ciolacu n-are de ales, trebuie să-i suporte pe liberalii recalcitranți și indisciplinați.
Tot acest status-quo al actualei coaliții guvernamentale nu are însă cum să fie sustenabil în principal datorită pierderii accelerate de electorat de către liberali, a căror nucleu dur nu acceptă dizolvarea liberalismului desuet în socialismul corupt dâmbovițean, sau buzoian după caz. Distructivi pentru finanțele naționale pe care le-au azvârlit în cea mai neagră genune a deficitului bugetar și a inflației din ultimii douăzeci de ani, devastatori pentru gradul de îndatorare a țării, cel mai înalt de la daunele de război datorate URSS de către România la încheierea armistițiului în 44 cu Înaltul Consiliu Aliat și definitivate după războiul mondial, liberalii au reprezentat în ultimii ani o plagă biblică egipteană pentru țară, mai exact cea a lăcustelor devoratoare bineștiute chiar și de la cronicarii moldoveni medievali.
La PNL frica păzește bostănăria sub sabia lui Damocles a răspunderii penale pentru nelegiuirile ultimilor ani
Trendul prăbușirii lor în sondajele plătite cu disperare de partidul lui Ciucă este vizibil, deși adăugit și glazurat cu procente inexistente.
Ceea ce pare cu atât mai straniu este că ei insistă să-și prezinte zestrea electorală întotdeauna peste AUR cu măcar o jumătate de procent, asta de spaima răsucirii PSD înspre AUR ca aliat naționalist, ceea ce i-ar arunca pe liberali în cea mai neagră perioadă din istoria lor post-decembristă. Aceea a decontării penale a împrumuturilor externe scelerate pe care le-au făcut în perioada pandemică a lui Orban și Cîțu premieri, iar apoi în timpul lui Ciucă, dar și a importurilor aiuristice a zeci de milioane de vaccinuri marca Pfizer-Van der Leyen, rămase putrefacte în depozite.
În pofida tuturor acestor sondaje contrafăcute AUR este la peste 5 procente în fața liberalilor pe un trend crescător, în timp ce al liberalilor este descrescător constant și ireversibil.
Cu mai puțin de 15 % cum se anticipează procentul lor la alegerile parlamentare de anul viitor, în timp ce PSD își păstrează anvergura de masă electorală de peste 30%, liberalii vor deveni pseudo-irelevanți ca aliat principal la guvernare pentru PSD, ci doar un atașament guvernamental necesar, dar neaxial pentru viitoarea coaliție imaginată să o perpetueze pe cea prezentă. O anexă a social-democrației românești neconcludentă, lipsită de identitate, de care ne-am putea…lipsi.
Evoluția AUR depinde, ca orice altă mișcare națională românească din istorie, de conjunctura internațională
Pe de altă parte AUR este un partid conjunctural ascendent în confluență cu ascensiunea mișcărilor naționaliste în Europa.
Italia a devenit far al guvernării naționaliste, ca și Slovenia, iar Franța este la limită și riscă să devină și ea o bază europeană naționalistă după plecarea lui Macron. Iar cine crede că Le Pen a sucombat politic se înșeală amarnic, următoarele alegeri s-ar putea să-i confere partidului său o victorie zdrobitoare, care ar putea rezona cu o posibilă victorie a lui Trump anul viitor în America.
Partidul lui Simion este relativ nou pentru că în general trendurile politice europene și mișcările revoluționare au sosit cu întârziere în România ultimelor secole. Creșterea fulminantă în sondaje și în credibilitate publică a AUR nu se datorează vreunei organizări de partid eficiente și reziliente, ci emulației conjuncturale naționale imprimată în masele populare paupere ale României, dar și slugărniciei dezgustătoare probată de mandarinii naționali ai guvernării, în conjucție cu inadecvatul și indiferentul președinte Iohannis, insensibil la orice altceva în afară de interesul său politic prezent și viitor.
Cornel Nistorescu avansa recent într-un editorial teza intrării SRI în dispozitiv de luptă împotriva AUR și a lui Simion, atât de mare este îngrijorarea euro-atlantică pentru configurația politică internă viitoare a României.
Pe această platformă a nemerniciei antinaționale a actualului regim politic slugarnic al României până și Trâmbița isterizată a Ierihonului românesc, activista-partid Diana Șoșoacă, a atins pragul electoral în sondajele de opinie. Cu toată ascendența ei rusească, a politicii vizibile pro-putiniste și a vizitelor ei controversate de la Ambasada Rusiei.
La Brașov AUR se încăpățânează să nu reprezinte nimic
AUR pe de altă parte, pentru a ilustra un exemplu județean la îndemână, Brașovul bunăoară, nu are oameni cu anvergură profesională și administrativă în teritoriu. La Brașov acest partid este practic inexistent, și în media și în conștiința publică.
Scurta evoluție a fostului torționar Tobă, fost senator AUR de Brașov, apoi al SOS Șoșoacă, astăzi expirat biologic înspre alte zări ale mortalității sale, nu a convins brașovenii de relevanța acestui partid în viața lor de zi cu zi. În județul din centrul țării AUR n-a reușit accesarea elitelor naționaliste, de altminteri prezente pe tot cuprinsul județului și mai ales în municipiul reședință al acestuia, care au rămas captive la PNL și PSD.
Ultimul dintre acestea două menținându-se într-o irelevanță și într-o plafonare haotică la mijlocul clasamentului electoral brașovean de zeci de ani încoace, situație greu de digerat pentru toate conducerile naționale ale social-democraților.
Până și pensionarii social-democrați brașoveni, care constituie majoritatea covârșitoare a electoratului PSD Brașov, dar și majoritatea populației Brașovului, neglijați și uitați de mandarinii județeni și municipali tineri ai partidului, înșurubați la conducere în epoca Dragnea pe fondul prăbușirii fostului președinte județean Constantin Niță, resimt o lehamite structurală față de partidul lor, dar n-au unde se duce. Mai ales că printre aceștia predomină sentimentele naționaliste, tradiționaliste și ortodoxe, repudiate de tânăra conducere exaltată și ineficientă a PSD Brașov.
Iată că o relansare fulminantă a AUR la Brașov, după stagnarea în inconsistență și incoerență timp de trei ani, este posibilă în arealele electorale amintite. Cu condiția sine qua non a liderilor atestați public axiologic, deci din perspectiva valorii lor profesionale, intelectuale și umane, dar asumați din aceeași perspectivă a valorii netăgăduite și de către conducerea centrală a AUR.
Căci nu vremurile sunt supt român, ci bietul român supt vremurile conjuncturilor internaționale
Toate acestea desigur în așteptarea acelor puncte de inflexiune istorică, a acelor situații naționale și momente de cumpănă istorică ce induc fracturi structurale în politicul osificat și redundant al țării, care pot fructifica ascensiunea conjuncturală a mișcărilor naționaliste.
În general succesul mișcărilor naționaliste și al liderilor charismatici naționaliști, chiar autoritariști, vin pe fondul marilor nemulțumiri nu numai economice, cum este situația populației românești în prezent, dar și pe cel al marilor nemulțumiri populare din istoria unui neam, a lezării orgoliului său rasial sau religios în trecut, a celui politic și național astăzi, fervente ale mândriei naționale în cursul respectivei istorii.
Cum ar fi acum, de pildă, slugărnicia mandarinilor- conducători români față de Înalta Poartă Euro-Atlantică și trădarea intereselor naționale ale României de către aceștia la ordin, în favoarea Ucrainei și a războiului său fratricid cu Rusia.
Libiu Mateescu
