ASOMAREA ROMANILOR
Fara indicatii UE, fara inalta stiinta, dintr-un egoism instinctiv, bravii nostri conducatori politico-economici – plus paganii lor din umbra – au prins momentul sa scoata pistolul alegerilor spre amortirea poporului.
O campanie electorala mai desantata ca nicicand, un referendum fara rost si pe care nu prea l-a inteles lumea, dar pe care, zor- nevoie,? l-a vrut, ca un copil prea rasfatat care bate din picior ca el vrea jucaria aia si nu ailalta, dragul nostru licurici cu coada agatata de tamaioasa, a facut ca prezenta la urne sa fie de doi bani
Dar nu datorita asomarii omul de rand nu s-a dus la urne. Omul de rand a stat acasa si si-a pazit necazurile, fara sa bage in seama gloantele nefiresti cu care il tot bombardeaza? El are altele pe cap si ingrijorator ar trebui sa fie faptul ca acest mers inainte se face in virtutea inertiei. Din pacate, in aceste randuri tot mai incolore se inroleaza din ce in ce mai multi tineri.
Politologii incearca sa explice, in raport de provenienta culorii banilor – culoare simpatica, asa cum este si cerneala cu acelasi nume si care apare doar la caldura, recte la caldura buzunarului – ca ne incadram in norme europene cu acest procentaj, intalnit la toate tarile UE cu asemenea prilejuri. Unii mai curajosi au recunoscut ca este o limita la pragul de jos si ca se putea mai bine.
Si cine este de vina ca doar vreo cinci milioane de romani nu au avut altceva mai bun de facut? – sau au fost mobilizati cu japca sau alte tentatii – si si-au tras o plimbare pana la sectia de vot? Iar dintre acesti romani doar circa patru milioane si jumatate au zis ca, daca tot sunt acolo, hai sa-l bage in seama si pe Basescu?
Nu este de vina nici slaba propaganda electorala, nici felul naiv in care a fost lamurit omul de rand despre ce este vorba, nici mersul in paralel si cu urne separate a celor doua probleme supuse votului.
Aici este vorba de lehamitea care l-a cuprins pe omul de rand cand aude de clasa politica si de aceiasi si aceiasi oameni cu limba pe langa ciolan, chiar daca unii isi schimba culoarea hainelor.
Iar pacanitul salupei basesciene se aude tot mai rar si mai intrerupt, semn ca motorul trage sa se opreasca. E drept ca in discursul de duminica seara, cu un cuvant la cate o jumatate de ora ( de data asta l-a intrecut pe Ciorbea !) , Basescu a incercat sa se arate tantos, dar s-a stins ca un cocos cu coada smulsa, chiar daca a mai scos vreo doua fumuri de balaur pen as.
Iar clasa politica va avea tot mai mult de suferit daca va prezenta aceleasi idei sictirite de aceleasi momai. Aicia sunt de acord cu Presedintele: clasa politica trebuie schimbata?
Dar nu trebuie schimbata nici dupa chipul si asemanarea sa, nici dupa cea a celorlalti politicieni. Ci dupa chipul si asemanarea spiritului celor multi si a nazuintelor acestora.
Dan Bota
