Atitudinea şi optica împăratului Rudolf al II-lea faţă de Mihai Viteazul si dupa 418 ani merită un pic de atenţie…
Acest Habsburg era un personaj bizar, un introvertit supraponderal înclinat mai mult spre alchimie, ocultism şi discuţii metafizice decât spre politică. Cu toate că Mihai Viteazul l-a acceptat drept suzeran în schimbul armelor şi mercenarilor pentru apărarea creştinătăţii de turci, grasanul Rudolf nu doar că nu şi-a ţinut promisiunile, dar se pare că nu a fost deloc străin de asasinarea lui Mihai Viteazul.
Oricum, este sigur faptul că generalul albanez Gjerj Basta, un supus fidel al Habsburgilor, nu ar fi îndrăznit să-l ucidă fără voie de sus pe Mihai Viteazul, care era comandant imperial cu autoritate totală în Transilvania, fiind investit chiar de Rudolf al II-lea.
Misterul asupra celul care a dat ordinul de asasinarea al Viteazului persistă şi astăzi. Se ştie sigur însă pe baza documentelor istorice, că eroul de la Călugăreni, a fost victima unor maşinaţiuni ordinare care au constat inclusiv în plasarea de scrisori false în cortul său. Chiar şi după moarte, prin ecoul faptelor sale, viteazul Voievod s-a impus Europei de atunci drept cel mai valoros comandant de oşti al vremurilor sale, singurul de altfel care… administra înfrângeri pe bandă puternicului aparat militar otoman.
Rămâne însă în istorie perfidia şi lipsa unei strategii pe termen lung de care s-a făcut vinovată dinastia de Habsburg. Aceeaşi dinastie imperială care l-a tratat mizerabil pe Mihai Viteazul, atunci când s-a simţit stăpână pe situaţie,au uitat de felicitări şi promisiuni când simţeau pericolul otoman care se apropia de tronul lor.
Nu a contat pentru ei fidelitatea Viteazului, care continua să creadă în bunele intenţii ale Europei, chiar şi atunci când era în apogeul puterii sale şi putea să facă oricând o paceseparata dar durabilă cu Stambulul în detrimentul definitiv al întregii Europei Apusene. Sunt chiar istorici maghiari care spun ca: „Poate ar fi trebuit să se încreadă mai mult în turci, care s-au dovedit mai mereu mai „omenosi” şi înţelegători, intre adversarii lor, de-a lungul istoriei romanilor. Turcii , care s-au dovedit de altfel mult mai corecti înţelegerilor cu voievozii români decât ungurii, austriecii, germanii, ca să nu mai pomenim de ruşi…
Altfel ar fi fost nu doar istoria românilor, dar poate a întregii Europe, dacă Mihai Viteazul aflat în apogeu militar şi politic ar fi acceptat un foarte posibil tratat avantajos cu Stambul-ul, în care s-ar fi angajat să lase „hordiile otomane” să treacă nestingherite prin ţările române în drum direct spre inima Europei.
Dacă în urma unei ipotetice, dar deloc improbabile recunoaşteri a independenţei depline a voievodatelor sale, Mihai s-ar mai fi angajat să-i susţină pe turci cu provizii, sau trupe, Europa ar fi fost cucerită în maximum trei ani, Căci maşina de război otomană din acele vremuri, la care s-ar fi adăugat experimentaţii războinici valahi , nu ar mai fiîntâmpinat un obstacol serios, deoarece Europa de atunci nu avea armate capabile să stăvilească Imperiul Otoman, ajuns la apogeul istoric!
Cel mai mare erou al românilor, (pe care un autor nemernic din Romania – szekely csaba -isi permite sa-l ridiculizeze intr-o spectacol teatral la Tg. Mures !) a ramas credincios crestinatatii si Occidentului! El nu a tradat, (precum pe El, liderii vremii de la viena,budapesta ori Pozsony, dimpotriva, a ales să fie fidel celor pe care, din prea multă bunăvoinţă, i-a ales drept aliaţi şi chiar suzerani. Fidelitate care l-a costat în final trădarea şi moartea.
Asasinatul nemernic s-a dovedit nu doar inutil, ci şi de-adreptul păgubos pentru europeni, căci conform cronicilor lui Edward Barton reperezentant oficial al Angliei la Stanbul, acesta nota: „ Din cauza morţii sale, poporul valah doreşte încă mai puţin să accepte protecţia Împăratului Rudolf al II-lea, temându-se de el mai mult decât de sultan ”.Chiar şi după moarte, prin ecoul faptelor sale, viteazul voievod s-a impus Europei de atunci drept cel mai valoros comandant de oşti al vremurilor sale, singurul de altfel care administra înfrângeri puternicului aparat militar otoman.
Rămâne însă în istorie perfidia şi lipsa unei strategii pe termen lung de care s-a făcut vinovată dinastia de Habsburg. Aceeaşi dinastie imperială care l-a tratat mizerabil pe Mihai Viteazul atunci când s-a simţit stăpână pe situaţie, dar îl gratula cu felicitări şi promisiuni când simţeau pericolul otoman care se apropia de tronul lor.Nu a contat pentru ei fidelitatea Viteazului, care continua să creadă în bunele intenţii ale Europei, chiar şi atunci când era în apogeul puterii sale şi ar fi putut să facă oricând o pace durabilă cu Stambulul în detrimentul definitiv al întregii Europei Apusene.
Poate că ar fi trebuit să se încreadă mai mult în turci, care s-au dovedit …mai înţelegători intre duşmanii noştri, de-a lungul istoriei. Turcii chiar s-au dovedit de altfel mult mai sinceri fatza de înţelegerilor convenite cu voievozii români, decât ungurii, austriecii, germanii, ca să nu mai vorbim de ruşi… Altfel ar fi fost poate istoria românilor, dar mai ales a Europei, dacă Mihai Viteazul aflat în apogeu militar şi politic ar fi acceptat un foarte posibil tratat avantajos cu Stambulul, în care s-ar fi angajat să lase ostile otomane să treacă nestingherite prin ţările române în drum direct spre inima Europei.
Habsburgii care dominau pe atunci mare parte din Europa continentală, iar prin Spania visau controlul in Lumea Nouă, coastele Africii şi Indiile Orientale, nu vroiau tocmai existenţa unui stat centralizat, necontrolabil şi independent la graniţele lor. Mihai Viteazul, cel numit „Malus Dacus” adică Dacul cel Rău în latină, de cronicile maghiare ale vremii (încă o dovadă istorică atât asupra faptului că înca din Evul Mediu românii erau percepuţi de vecinii lor drept urmaşi direcţi ai dacilor, cât şi asupra politicii anti-imperiale a Viteazului).
Referitor la tristul şi ruşinosul asasinat politic de la Câmpia Turzii, trebuie şi merită amintit un amănunt puţin cunoscut publicului larg. Primul ostean care a sărit să-l apere pe Domnul tuturor românilor a fost comandantul pedestraşilor secui, credincioşi Viteazului – pe nume Ludovic Rakoczy. Dar poate, semn de la Dumnezeu!, ai cărui urmaşi au ajuns chiar principi ai Ardealului si alături de alţi domnitori ai Munteniei şi Moldovei doreau si ei sa implinesca visul lui Mihai Viteazul, reunirea Daciei Mari!
Post Sriptum
Trilogia Minelor”piesa lui Szekely Csaba – ”Flori de mină”, ”Orb de mină” și ”Apă de mină” – denigratorul lui Mihai Viteazul, care… examineazăprobleme tabu (!) din viața rurală din Transilvania, precum șomajul, alcoolismul, naționalismul, corupția sau rata mare de sinucideri (!!), Piesele lui au fost montate pe mai multe scene din România, Ungaria și Slovacia.
În 2014 a câștigat un premiu la un concurs de dramaturgie organizat de Teatrul Weöres Sándor din Ungaria chiar cu bshcalia istorică ”Mihai Viteazul” (montat la teatrul respectiv), textul luând și premiul Asociației Criticilor de Teatru din… Ungaria (info ddr)
