Autonomia teritorială, mai ales, este o iluzie, nu o realitate istorică, inclusiv în U.E.!

Acad. Ioan-Aurel Pop: „Mult trâmbițata autonomie, pe care paticipanții la Marea Unire de la 1918 ar fi promis-o minorităților, este o iluzie, nu o realitate. Rezoluțiunea de la Alba Iulia nu scria nimic nici despre autonomia maghiarilor, nici a germanilor.(…)

Președintele Academiei Române amintește, în cel mai recent dintre episoadele „100 de adevăruri istorice”, difuzat de Trinitas TV, că în Rezoluțiunea de Unire aprobată la Alba Iulia  și adusă la București de delegația liderilor ardeleni nu scria nimic nici despre autonomia maghiarilor, nici a germanilor.

Se vorbea însă de  faptul că „Transilvania, în întregimea ei, se va bucura de o autonomie provizorie, până la întrunirea Constituantei, menită să dea țării o Constituție”.
„Despre mult trâmbițata autonomie, pe care participanții la Marea Unire ar fi promis-o minorităților, trebuie să vă spun că este o iluzie, nu o realitate. În Rezoluțiunea de Unire aprobată la Alba Iulia  și adusă la București de delegația liderilor ardeleni nu scrie nimic nici despre autonomia maghiarilor, nici a germanilor, nici a altora. Scrie, în schimb, că Transilvania, în întregimea ei, se va bucura de o autonomie provizorie, până la întrunirea Constituantei, menită să dea țării o Constituție. Ceea ce s-a și întâmplat.

 (…)„Românii sunt cel mai numeros popor din SE Europei, s-au format pe cea mai largă arie, care merge de la Balcani, în sus, până la Carpații Păduroși, în Nord, și de la Tisa, în Vest, până la Nistru „.

Transilvania a avut, un timp scurt, un Consiliu dirigent și un Mare Sfat Național care au jucat rolul de guvern provizoriu, și, respectiv, de Parlament provizoriu. Amândouă, supuse guvernului Parlamentului de la București.Al doilea caz în care se folosește noțiunea de autonomie se referă la autonomia cultelor religioase din stat și în care intrau și ortodoxia și greco-catolicismul și catolicismul roman și cultele protestante. 
Prin urmare, nu trebuie să confundăm națiunile”, explică academicianul Ioan-Aurel Pop.Președintele Academiei Române consideră însă  că „societatea de-atunci nu trebuie judecată după principiile democratice de azi, nici după drepturile democratice de azi”, iar situația din România trebuie raportată la situația din Polonia, din Ungaria, din Cehoslovacia, și să vedem dacă sunt diferențe foarte mari.
Felul de dezvoltare a societății în România permitea manifestarea unor principii democratice la nivelul democrației de atunci. Minoritățile au continuat să fie unele nemulțumite. Mai ales cele care au fost minorități imperiale dominante”.

Share on Facebook

Tweet

Follow us