Autostrada, arma de razboi impotriva Europei! Brrr…
„De 15-18 ani nu reușim să legăm printr-o autostradă Transilvania de restul României: nici Pitești-Sibiu, nici Comarnic-Brașov, nici Iași-Târgu-Mureș! Eu am terminat negocierile cu Vinci-Strabag (mari companii de autostrăzi din Europa), gata de semnare, dar s-au opus Băsescu și PNL strigând: e o mare hoție. În 2015 un reprezentant al Sistemului i-a spus Premierului ( a auzit dl.deputat Ghitza) : „Cine semnează asemenea autostradă ajunge în pușcărie !„.Astfel Transilvania e tot mai legată de Viena și Budapesta, dar tot mai depărtată de București și Iași.”
Sunt afirmații publice, le-am auzit ori le-am citit ingrijorati cu toții: primele aparțin lui Sebastian Ghiță, următoarele lui Victor Ponta. Întrebarea care nu se pune însă este motivul: DE CE s-ar opune „sistemul” construirii acestor autostrăzi? Pe CINE ar deranja o autostradă peste Carpați?
S-a menționat doar, în treacăt, că o asemenea autostradă ar reprezenta un „risc la adresa siguranței naționale”.Departe de a fi un răspuns, această „explicație” nu explică nimic. Dimpotrivă, ea intrigă și mai mult pe cetățeanul român.Care ar fi acest „risc” la adresa siguranței naționale? În ce anume ar putea consta „amenințarea de securitate”? Nimeni nu schițează măcar un răspuns. De ce?
O ipoteză ar fi că răspunsul ar putea fi considerat evident. Numai că implicațiile unui asemenea răspuns „evident” sunt încă și mai neliniștitoare. 
O posibilă „explicație” ar fi că o autostradă (sau mai multe) care ar traversa Munții Carpați, făcând legătura între Ardeal și fostul Regat mult mai ușoară și mai rapidă, ar putea facilita și transportul trupelor și al armamentului greu. În caz de pace acesta ar fi un avantaj. În caz, însă – Doamne ferește – de război, amenințarea de securitate ar consta în aceea că s-ar putea astfel facilita deplasarea forțelor armate ale inamicului (presupoziția fiind că potențialul inamic ar fi Rusia).
Scenariul în care o autostradă trans-carpatică ar fi o „amenințare” ar fi următorul: printr-o acțiune militară de amploare, Rusia ar rupe apărarea română / NATO pe Prut și/sau pe litoralul Mării Negre (pentru simplul motiv că acestea ar fi, pe considerente naturale, amplasamente mai dificil de apărat Ca urmare, într-un asemenea tragic scenariu, Rusia ar ocupa Moldova, Dobrogea, Muntenia și Oltenia. În această situație, adevărata apărare a Europei, în regiunea ei sud-estică, ar fi pe Munții Carpați.
Caz în care autostrada trans-carpatică ar fi ceea ce americanii numesc o „liability” – adică un punct slab, un dezavantaj major. Ea ar facilita transportul materialelor militare și trupelor rusești spre Ardeal, făcând deci apărarea pe Carpați mai dificilă. E posibil și ca actualele șosele să fie mai ușor de distrus pe anumite porțiuni (de pildă viaductele de pe Valea Oltului), blocând sau încetinind considerabil avansarea unor forțe inamice, decât ar fi o autostradă. Autostrada ar deveni deci, într-adevăr, un risc de securitate – dar nu pentru România, ci pentru Europa! Brrr…
Or, numai înverșunarea cu care generalul (cu stele cat dl.general de doctorat Oprea!)adica dl. Florian Coldea și cu siguranță alți factori, interni și externi, aflați în spatele lor – s-au opus timp de ani de zile construirii măcar a unei autostrăzi trans-carpatice ne duce inevitabil cu gândul la o explicație sinistră: că, în realitate, exact scenariul schițat mai sus ar putea fi scenariul operațional pe care NATO și-a construit de la bun început strategia de apărare în regiunea Europei de sud-est: o strategie de sacrificiu!
Ideea cu interdicția asupra autostrăzii nu e nouă; ea circula de câtva timp în spațiul public. Dar, până la actualul scandal Ghiță–Coldea, pur și simplu nu ne-a venit să credem și, deci, ea n-a fost luată în serios. Acum însă știm că exista o reală și categorică „interdicție”, în spatele căreia se afla însuși prim-adjunctul directorului SRI. Teribil !! Iar în spatele acestuia , al teribilului, desigur, în mod cert, se află alte interese. Căci, evident, tot prostul va intelege ca generalul cu patru stele Florian Coldea și chiar Traian Băsescu nu au pus de capul lor o asemenea opreliște. Deși interdicția era secretă, ea a funcționat infailibil – dovadă că nici până azi nu au început lucrările nici măcar la o singură autostradă trans-carpatică…Ceea ce vreau să evidențiez aici nu e gravitatea lipsei acestor autostrăzi, în sine, ci altceva, mult mai șocant: faptul că această lipsă s-ar datora unei cauze grave. Atât de grave, încât mâinile îmi ezită o clipă înainte de a o formula explicit. Iat-o:În strategia de apărare a flancului sud-estic al NATO, România pare ca este, în mod cinic, sacrificată din start!
În ipoteza unui conflict cu Rusia, rezultă că NATO ar abandona fără ezitare regiunile noastre… extra-carpatice (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia), condamnându-le să fie un spațiu-tampon, de sacrificiu, și s-ar replia pe aliniamentul arcului carpatic – mult mai ușor de apărat,fara autostrada... cu eficiență maximă și costuri mult mai mici.Ca asa a vrut sa faca si Hitler in 1944,dar romanii i-au dat Puie Monta, intorcand armele impotriva Imperiului Raului, scurtand astfel soarta Razboiului cu 7 luni! Și asta nu în mod fortuit, ci deliberat, în virtutea unei strategii asumate de multă vreme.
Ca D.na Merkel, sufla si in iaurt… cu romanii! O strategie pe baza căreia NATO, respectiv principalul nostru aliat – SUA –, au gândit amplasarea și dotarea celor două baze militare din România (Deveselu, Kogălniceanu). O strategie de sacrificare ab initio a două-treimi din teritoriul României, provincii nefericite, destinate din start a servi doar ca teren de luptă. Rezultă că, pe hărțile NATO, Moldova, Dobrogea, Muntenia și Oltenia ar fi planificate cu bună-știință drept câmp de bătălie (devastatoare, inevitabil), iar între timp apărarea restului Europei ar fi consolidată pe Munții Carpați. Puteai sa crezi ce strateg profund este Coldea?
Chiar asa: Da-o dreaqu de autostrada!
Nu că o asemenea strategie ar fi nouă în istorie. Stia Coldea ce stia! Ea a mai fost aplicată, secole întregi, și mereu în detrimentul Principatelor Române și în beneficiul Europei. Nou este faptul că, azi, avem naivitatea de a crede că România, ca stat membru NATO, în caz de război, ar beneficia, chipurile, de un angajament de apărare colectivă din partea Alianței a întregului ei teritoriu. Realitatea însă este că, din nou, suntem sacrificați în jocul dintre marile puteri.
În timp de pace, ne sunt sabotate autostrăzile și, implicit, dezvoltarea economică normală, fiindu-ne obstrucționată inclusiv absorbția de fonduri europene…
În timp de război, și mai grav, suntem condamnați din start să fim, din nou, carne de tun și spațiu de distrugere în confruntări militare dure!
