Avem dovada: în Transnistria nu a fost nici un holocaust!
În cartea sa Fapte neglijate sau intenționat uitate, domnul ALEX BERCA ne oferă câteva informații de mare însemnătate pentru cauza adevărului în ceea ce privește istoria noastră și drepturile care decurg din faptele predecesorilor noștri. În cazul de față fiind vorba de faptele mareșalului ION ANTONESCU! Iată fragmentul care ne interesează atât de mult din cartea profesorului român stabilit în Statee Unite:
„Pe 16 februarie 1943, a fost publicată în ziarele din New York știrea prin care România a oferit posibilitatea ca 70.000 de refugiați evrei din Transnistria să se refugieze urmând să se plătească 50 de dolari de persoană. Referitor la această propunere Yitzhak Greenbaum (1879-1970), Președintele Comitetului de Salvare al Agenției Evreiești, s-a adresat Consiliului Executiv Sionist din Tel Aviv la 18 februarie 1943, spunând: „…când m-au întrebat „nu ai putea să dai bani din fondurile evreiești pentru salvarea evreilor din Europa, am spus: NU! și spun din nou, NU! … …trebuie să rezistăm acestui val care împinge activitățile sioniste la un nivel de importanță secundară „.
La numai o săptămână după această declarație, adică la 24 februarie 1943, Stephen Wise (1874-1949), Președintele Congresului Evreiesc American și liderul sioniștilor americani, a emis un refuz public la această ofertă declarând: „…nici o colectă de fonduri nu pare a fi justificată.”!
În 1944, un Comitetul de Urgență creat în vederea salvării poporului evreu a cerut guvernului american să înființeze un Comitet pentru refugiați. Rabinul Stephen Wise (1874-1949) a contestat această propunere.
Pe parcursul negocierilor menționate mai sus, Chaim Azriel Weizmann (1874 –1952), a declarat:
„Partea cea mai valoroasă a națiunii evreiești este deja în Palestina…”
În 1947, congresmanul William Stration(1914-2001) din partea statului Illinois, a susținut un proiect de lege pentru acceptarea imediată în Statele Unite a 400.000 de persoane care urmau să fie strămutate. Din păcate nici acest proiect nu a fost adoptat întrucât a fost anulat public de conducerea sionistă din Statele Unite.
Stephen Samuel Wise a fost la începutul secolului al XX-lea (în America), un Rabin reformat și lider sionist.
Chaim Azriel Weizmann lider sionist și om de stat israelian care a fost președinte al organizației sioniste și mai târziu primul președinte al Israelului. El a convins guvernul Statelor Unite să recunoască statul nou format al Israelului.
Asemenea acte pot fi considerate ca fiind total nejustificate într-un moment în care în timpul ultimei faze a războiului, când naziștii erau dispuși să facă schimb de bani pentru evrei, ele erau anulate.”
Comentariul nostru:
1. Așadar în iarna anului 1943 guvernul român era în căutarea unui spațiu de refugiu pentru evreii din Transnistria. Evreii strămutați de Ion Antonescu în Transnistria erau evrei fără cetățenie română, de curând pripășiți în România, fără un statut legal, erau de asemenea câteva sute de evrei cetățeni români cunoscuți pentru simpatii comuniste sau anglo-americane, pe scurt, erau persoane pe a căror loialitate față de România nu se putea conta. Au fost supuși unui regim de izolare, nicicum de exterminare. Procedeu practicat și de alte state, de exemplu SUA față de americanii de origine japoneză de pe coasta de Vest a Americii.
Soluția la care s-au gândit guvernanții români era una extrem de corectă: acei evrei nu aveau ce căuta in România, erau niște apatrizi. Transnistria nu putea fi o soluție decât temporară. De soarta lor era cel mai firesc să se ocupe instituțiile evreiești cu vocatie identitară. În mod specific organizațiile sioniste.
În mod cu totul surprinzător, liderii sioniști se dezic de ei înșiși și refuză să colaboreze cu românii, cu oferta acestora.
2. Nota bene: în România trăiau câteva sute de mii de evrei cu acte în regulă, de cetațeni români. Asupra lor nu s-a aplicat nicio discriminare vexatorie. Nimeni nu a plătit cu viața faptul că era evreu!
3. Taxa de 50 de dolari cerută pentru fiecare evreu din Transnistria era menită să acopere cheltuielile pe care le necesita organizarea unui exod de 70.000 de persoane, nu era o afacere din care Romania câștiga niște bani. Liderii sioniști nu au acceptat plata acestei sume modice, dar nici nu au fost preocupați de relocarea evreilor din Transnistria!
Destinația Palestina pentru acei evrei nu era luată în calcul de liderii sioniști! Implicarea liderilor sioniști în acțiunea de salvare a evreilor expulzați a fost considerată „un nivel de importanță secundară”.
4. Ce să înțelegem din refuzul liderilor sioniști de a interveni în ajutorul evreilor din Transnistria? Un singur lucru: acei evrei nu erau doriți să populeze Palestina, viitorul stat Israel. Liderii sioniști au avut un plan foarte exact cu privire la cei care vor alcătui populația Israelului. Nu orice evreu se califica pentru aceasta cinste, pentru aceasta responsabilitate. În Israel era nevoie de evrei de calitate, exemplare reușite ale rasei, iar ceilalți evrei, veritabile rebuturi, trebuiau sa fie rejectați în afara comunității evreiesti! Cum? Prin exterminare! Prin Holocaust!
Nu trebuie uitat un detaliu: lista cu evreii care mergeau la Auschwitz & comp. nu era făcută de naziști, ci de liderii comunității evreiești, de rabini, de regulă. Nu era deportată întreaga comunitate, ci numai cei de pe lista alcatuită de rabini!
5. Prin anii 1970 la Londra s-a jucat o piesa de teatru care a fost interzisă după premieră! Nu se mai întamplase așa ceva de mai bine de un secol! Piesa era scrisă de un istoric și avea ca subiect holocaustul nazist. Teza autorului era că exterminarea evreilor a avut un scop bine precizat în strategia sionistă: eliminarea evreilor de calitate inferioară! Se făcuse mult caz de decăderea biologică a rasei jidovești. Exemplare umane tarate există în orice comunitate umană. Sioniștii au conceput și aplicat o politică de eugenie națională și au văzut în persecuțiile naziste un aliat, un instrument al planului lor de a scăpa rasa evreiască de exemplarele tarate, nereușite, veritabile eșecuri umane. Autoritațile engleze care au interzis piesa amintită nu puneau la îndoială veridicitatea tezei autorului, ci au considerat că piesa este dureroasă pentru cei care au fost deportați în lagărele naziste și pentru urmașii acestora!
6. Așadar, sioniștii au fost cei care au pus la cale exterminarea evreilor. Mai exact spus, nebunia sionistă!
În cartea mea Protocoalele Kogaionului aduc mai multe documente evreiești care confirmă această teză. Iar informațiile aduse de dl ALEX BERCA privind refuzul sioniștilor de a sări în ajutorul evreilor persecutați de naziști devin argumente extrem de solide în negarea Holocaustului, chiar dacă dl ALEX BERCA nu o spune în mod deschis, expressis verbis.
7. „Partea cea mai valoroasă a națiunii evreiești este deja în Palestina…” Această declarație a lui Chaim Azriel Weizmann este memorabilă și complet edificatoare privind strategia sionista, cât a fost de cinică! L-am întrebat pe un evreu important, cu care mai schimb paăreri și opinii: ce zic evreii azi când află că sioniștii au făcut această discriminare: evrei valoroși și evrei fără valoare. Nu se revoltă?!
Răspunsul primit: de ce să se revolte? Evreii care trăiesc azi in Israel sunt urmașii evreilor pe care liderii sioniști i-au considerat „partea cea mai valoroasa a națiunii evreiști”! Se simt onorați de selecția care i-a protejat pe părinții lor!
Trebuie să recunoaștem că pozitia sionistă are logica ei, oricât de sinistră ar fi! Regăsim această logică în discuțiile care se duc azi privind suprapopularea planetei și soluțiile propuse de mințile cele mai luminate ale omenirii!…
Ceea ce este în mod sigur inacceptabil în comportamentul sionist este faptul că:
– dau vina pe alții și pun pe seama regimului nazist o crimă premeditată de ei, de sioniști
– au cerut despăgubiri materiale imense pentru suferințele evreilor care au fost deportați în lagărele naziste
– au falsificat datele celor petrecute: 6 milioane de victime, camere de gazare, transformarea cadavrelor în materie primă pentru săpun etc.
În felul acesta s-a ajuns la cea mai mare minciună/înșelătorie din istoria omenirii. O minciună care aduce cea mai gravă atingere demnității ființei umane.
O întrebare pentru holocaustologii de la institutul Elie Wiesel: cum comentează informațiile de mai sus? De ce în raportul comisiei Elie Wiesel nu se face nicio mențiune privind oferta guvernanților români de a-i lăsa să plece pe evreii din Transnistria, de soarta lor urmând să se ocupe instituțiile sioniste abilitate? De ce instituțiile sioniste au refuzat oferta românilor, au refuzat să-și ia răspunderea pentru viața celor 70.000 de evrei din Transnistria? Oferta autorităților din România ce denotă din partea acestora? Ce intenții aveau cu privire la evreii strămutați in Transnistria? Ce sentimente îi anima pe guvernanții români față de evreii din Transnistria? Pot fi numite politică sau intenții de genocid?
Evident, nu!
Pornind de la informația de mai sus, cuprinsă în paginile presei new yorkeze din 16 februarie 1943, avem obligația să căutăm în arhivele guvernului român din acea vreme ecoul acestei inițiative a mareșalului. Dacă nu vom găsi ce căutăm, explicația nu poate fi decât una singură: arhivele au fost fraudate! Adversarii noștri – istoricii evrei, au avut acces liber la arhivele noastre și sunt maeștri în subtilizarea actelor și documentelor care îi interesează.
Evident ne rămâne documentul furnizat de presa americană. Ar fi suficient pentru a trage concluziile care se impun de la sine.
Văzând și făcând, apelăm la specialiștii noștri în scotocit arhivele pentru a afla mai multe despre oferta făcută de mareșalul Ion Antonescu liderilor sioniști: să preia cele 70.000 de evrei din Transnistria spre a-i strămuta în alt spațiu, controlat de sioniști! REFUZUL SIONIȘTILOR NU ÎNCHIDE ACEST SUBIECT CARE DEVINE ESENȚIAL PENTRU RESPINGEREA ACUZAȚIILOR DE GENOCID FORMULATE DE EVREI LA ADRESA GUVERNULUI ION ANTONESCU.
Ion Coja
Sursa: IonCoja.ro
