AVEM SI ZIUA GENERALULUI PREMIER si strategie NATIONALA de aparare !!
Armata Română avea in 1975 aproape o jumătate de milion de militari activi, șase milioane de militari rezerviști, trei mii de tancuri, aproape o mie de avioane de luptă și era în discuții avansate cu URSS pentru negocierea de armament nuclar… ca sa nu ceara de la americani!
Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a saptea putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei.
Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din Mozambic și Angola.
Armata Română activă numără azi circa 30.000 de militari gata să intre în luptă, câteva sute de tancuri (pe hârtie 1.100) și 36 de avioane vechi de luptă.
Dacă ar exista, ipotetic, un conflict direct între Siria și România, cu un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare cincii mii de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore… România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută!) de sărbători oficiale: Ziua Intendentului Militar (pe 1 februarie), Ziua Hidrografului Militar (pe 23 februarie), Ziua Automobilistului Militar (1 Martie), Ziua Justiției Militare, Ziua Financiarului Militar, Ziua Muzicantului Militar, Ziua Statului Major General (pe 12 noiembrie), Ziua Rezervistului Militar, Ziua Parașutistului Militar, Ziua Vanatorului militar, Ziua Bucătarului Militar, Ziua Jurnalistului Militar etc.
Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea praznice și sărbători pe capul lui.
Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române, la fel ca Ziua Submarinistului (SARACUL… DELFINUL!) (adică ziua militarilor români care luptă pe… submarinele românești de război) din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România.
Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștri pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei ”sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare.
Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile vor strânge câțiva ostași care să sufle în goarne și să îngâne Deșteaptă-te Române în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 7 în Europa ca forță militară.
Vor răsuna din nou cuvântări bombastice. Din nou despre importanța Aviației Române.
Dar conform clasificării BUSINESS INSIDER (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor Global Firepower -The Center for Arms Control pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.
Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a saptea putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei.
Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din Mozambic și Angola.
Armata Română activă numără azi circa 30.000 de militari gata să intre în luptă, câteva sute de tancuri (pe hârtie 1.100) și 36 de avioane vechi de luptă.
Dacă ar exista, ipotetic, un conflict direct între Siria și România, cu un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare cincii mii de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore… România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută!) de sărbători oficiale: Ziua Intendentului Militar (pe 1 februarie), Ziua Hidrografului Militar (pe 23 februarie), Ziua Automobilistului Militar (1 Martie), Ziua Justiției Militare, Ziua Financiarului Militar, Ziua Muzicantului Militar, Ziua Statului Major General (pe 12 noiembrie), Ziua Rezervistului Militar, Ziua Parașutistului Militar, Ziua Vanatorului militar, Ziua Bucătarului Militar, Ziua Jurnalistului Militar etc.
Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea praznice și sărbători pe capul lui.
Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române, la fel ca Ziua Submarinistului (SARACUL… DELFINUL!) (adică ziua militarilor români care luptă pe… submarinele românești de război) din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România.
Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștri pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei ”sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare.
Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile vor strânge câțiva ostași care să sufle în goarne și să îngâne Deșteaptă-te Române în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 7 în Europa ca forță militară.
Vor răsuna din nou cuvântări bombastice. Din nou despre importanța Aviației Române.
Dar conform clasificării BUSINESS INSIDER (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor Global Firepower -The Center for Arms Control pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.