Basescu e de dreapta sau doar dreptaci?
Dupa gestul lui Traian Basescu, asa cum apare in inregistrarea video postata pe site-ul cotidianului „Gardianul” si preluata ulterior de toata presa – utilizarea copiilor in campania electorala capata un nou inteles. Dupa cum si expresia „a baga pumnul in gura” in politica isi pierde aluzia metaforica si se incarca de explicit pugilistic.
Remarcile de mai sus si altele pe tema asta merita luate in consideratie doar dupa ce se dovedeste ca filmuletul este autentic si nu a suferit interventii de montaj. Nu stiu daca expertii impartiali care au fost deja invocati in discutii vor reusi sa se pronunte asupra veridicitatii inregistrarii in timp util, cat sa permita probei sa-si faca efectele pana la turul doi. In asa fel incat de ele sa beneficieze Traian Basescu, in calitate de nevinovat cazut victima insailarilor video ale inamicilor, fie acestora, care vor fi reusit sa dovedeasca in imagini ca Basescu este bestia pe care o zugravesc de obicei in discursurile lor.
Indiferent de verdict, Traian Basescu a pierdut imens cu ocazia primului raspuns dat moderatorului Razvan Dumitrescu de la „Realitatea”, care i-a prezentat proba de la mitingul din Ploiesti din 2004. „N-am lovit in viata mea un copil, nici pe-al meu, nici pe-al altora” – replica data aproape 3 ore mai tarziu, nu va putea sterge din urechile niciunei mame din Romania stinghera si neinspirata justificare „Nu stiu, poate m-anjurat copilu’”, livrata pe loc de presedinte, confruntat cu imaginile. Nici chiar „poate i-a spus femeii ceva urat”, produsa tot atunci de seful statului, nu va conta ca reactie de protejare a demnitatii unei femei injuriate, asa cum s-a vrut sa sune.
Pana atunci, merita remarcat ca scuza „copilu’ rade in timp ce se da inapoi” nu tine pentru cine stie chiar si vag cum reactioneaza un copil in momentul in care este altoit. In primul rand, „copilu’” nu se da inapoi, ci reculul este efectul loviturii primite, in cazul in care a fost intr-adevar una. Apoi, zambetul ala indecis este panica incredula in fata loviturii, pe care un copil intuieste ca a meritat-o cumva daca a spus ceva nepotrivit, dar nu accepta inca realitatea durerii.
Daca se va dovedi ca acelasi copil este si afectat de deficiente, discutiile despre zambete tampe nu mai au niciun rost.
Ma tem ca, pana la probarea veracitatii imaginilor, partizanii de pe sticla ai presedintelui, vor demonstra, pentru votantii lui Antonescu din primul tur, ca Basescu, dreptaci fiind, este clar de dreapta.
Vifor Rotar
