Basescu si Ceausescu
O biata comparatie facuta intre doi sefi de stat, ambii orgoliosi, paranoici si muscand cu tiranie.
Ambii crezand in inegalabilitate si mancand rahatul cu cel mai mare polonic. Ii desparte doar meseria dinainte de tron: cizmaria politica vs marinaria printre stancile turnatoriei. Altfel, amandoi s-au catarat pe culme prin gesturi de curva de bazar ieftin. Si totusi ii deosebeste ceva.
Imi amintesc de timpul cutremurului din 4 martie 1977. In Capitala distrugeri insemnate la cladiri vechi si noi. In timpul zdruncinarii, Ceausescu se afla prin Africa, pupandu-se cu echivalentii sai negri. Insa cand a auzit de patania Romaniei a renuntat la orice imperechere si s-a intors sa vada ce-i pe acasa. Si s-a bagat, insotit de cativa gealati de-ai lui, printre ruine, la tzol normal si fara bai de multime. Posturile TV existente atunci ii erau doar lui supuse, prezentandu-i moaca ingrijorata si devenita, dintr-un colt de neinteles, omenoasa. Cine a trait timpurile poate confirma.
Dupa care „nea Puiu” a hotarat: mobilizare in toata tara si reconstruire. Fara actualul „vom face si vom drege”, ci strict la obiect si cu finalizare record.
A venit vremea inundatiilor din 2008, cu nadragi basescieni unsi de pe tronul tarii.
Ce a facut domnul presedinte Basescu?
S-a dus, intre un botez si o nunta, printre ravasitii sortii, bagat la cizme de cauciuc si camasa cu maneci suflecate – cica e de-al nostru ! – si s-a apucat sa stranga maini si sa bata pe umeri, tot pe acolo pe unde dealul era mai inalt, latrand promisiuni care, ca si in alte asemenea randuri de amaraciune, nu vor fi onorate, motive gasindu-se cu duiumul.
Nu am intentia sa-i dau medalie de aur lui Ceausescu – eu insumi am avut de tras de pe urma acelui regim – dar nici nu pot trece cu vederea moacele celor doi in momentele respective: cea cu aspect real-ingrijorat, cel putin pe moment, a cizmarului, si cea de guzgan, naclaita de zoaiele din cala navei vietii.
Ambii, si Ceausescu, si Basescu, imi dau neplaceri pe la stomac, dar il prefer pe primul, in acele momente de adevar ale lui martie 1977, acestuia al doilea, incapabil de despartire, in fata necazului, de egoism.
Dan
