Basescu si poporul
Ieri, in curtea Patriarhiei, Traian Basescu, navigatorul – presedinte al Romaniei, aflat acolo la slujba oficiata cu ocazia sarbatoririi a 150 de ani de la unirea Principatelor, la 1859 – se putea sa nu fie si el acolo, sa-l vada lumea cum schimba o parola cu Doamne-Doamne, prin intermediul amicului patriarh? – s-a pomenit cu o babuta, manioasa ca isi uitase dantura acasa, taindu-i calea.
Babuta, asa mica si necajita – hai ca nici Basescu nu era mai inalt ca ea, si el fiind necajit de intamplarile vremurilor – i-a fentat pe sepepisti – unuia i-a si ars o laba peste mana care dadea sa o apuce – si s-a pus pe plans in fata presedintelui, mai dihai decat acesta cand cu „draga Stolo”. Concomitent cu lacrimile, din gura au inceput sa-i iasa siroaie de povestiri despre viata ei amara, singurul lucru credibil in toata dandanaua.
Presedintele nu a mai zambit cu gura pana la urechi, cum o face de obicei cu ocazia bailor de multime, acuma fiind vorba doar de „bai, sepepistilor, unde naiba sunteti”.Acest apel tasnea din frumosii sai ochisori, care se roteau in toate partile, fara a adasta prea mult asupra babutei.
Ce-o fi inteles din spusele femeii este greu de aflat, dar parea ca-i spune „las’ ca te aranjez eu!”.
Ce schimbari va aduce acest incident in randul SPP-ului, este greu de anticipat, caci o tara intreaga i-a vazut patania. Daca ii arde pe sepepistii de garda in jurul lui ieri, se face de bacanie, pentru ca tot timpul se lauda ca este iubit de popor si vrea in mijlocul lui. Iar ieri a avut ocazia.
Daca nu-i arde pe sepepisti, iar nu-i bine si tot de bacanie se face, pentru ca un presedinte cum se pretinde a fi trebuie sa aiba o mana forte si neiertatoare, altfel cum mai poate pretinde ca vegheaza asupra ordinii in tara.
Daca se da la baba si o piteste mai la racoare sau ii organizeaza vreun accident, iar nu-i bine, ca lumea o stie acuma si o asemenea actiune ar bate la ochi.
Eu i-as propune sa o decoreze pe baba pentru curajul aratat, iar pe sepepisti sa-i trimeata o vreme in concediu, pana se asterne praful altor evenimente deocheate peste intamplare.
Dan Bota
