Batjocorire planetară a creștinismului la o întrecere olimpică planetară
Despre inimaginabilul produs în deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, batjocorirea uneia din cele mai sfinte taine ale Noului Tstament, taina euharistiei Cinei celei de Taină, se vor mai scrie filipice în presa lumii. Dar vor rămâne doar atât, o retaliere verbală care nu face altceva decât să sporească vizibiliattea afrontului planetar al parodierii scabroase a lui Christos însuși.
Prin dezgustătoarea mascaradă, din care a rezultat compromiterea Franței ca națiune civilizată și creștină se desprinde insidios conceptul progresist al LGBTQ-ului ca nivelator de cultură și credință, ca anihilator de artă și decență umană. Depravații interpreți ai acelei grotești puneri în scenă știau exact în ceea ce se bagă și urmăreau cu precizie un scop abscons, greu de descifrat în noianul de reacții de indignare ale creștinilor din toată lumea, în frunte cu Donald Trump. Anume provocarea unei confruntări deschise între progresismul depravării și normalitatea civilizației istorice.
Prin ilustrarea lui Iisus precum un faun scârnav și albastru, dedat la exhibiționism ofensator, progresismul care a stat în spatele deciziei politice de a se pune în scenă o asemenea siluire a credinței creștine și a bunului simț estetic se dezvăluie ca fiind ceea ce semnifică cu adevărat, o doctrină anihilatoare a istoriei, un sfârșit al istoriei precum cel al lui Fukuyama dacă doriți, un sistem planetar oprimant care resetează tot ceea ce nu-i convine din noianul civilizației umane, începând cu criteriul valorii științifice și cel al sacralității credinței.
Majoritatea creștină a planetei, siluită în liniște
Maimuțărirea scenei biblice, străbătută în Noul Testament de o abisală semnificație a amiabilității și iubirii christice, dar și a predestinării sacrificiale, nu reprezintă doar o ofensă, ci o siluire a spiritului, o declarație sfidătoare de război deschis al progresismului împotriva tradiționalismului sub toate aspectele factualității umane. Iar Macron, cel care nu numai că a aprobat, dar a și inspirat o asemenea pângărire a conceptului de pace olimpică, de întrerupere a oricăror ostilități în spațiul sacru al jocurilor și în timpul sacru al armistițiului olimpic între popoare, este vârful intangibil al acestei doctrine a tenebrelor, a devastatoarei confruntări în genere, fie că este cu Rusia, sau cu America. Ceea ce i-a și reușit, vizibilitatea mondială pentru putrefactul sâmbure central al progresismului mondial, anihilarea genului și a istoriei speciei umane.
Încercarea tardivă de scuze prefăcute și de antamare a dialogului post-siluitor nu este decât o încercare de limitare a pierderilor de prestigiu pentru Franța și pentru Comitetul Olimpic, în condițiile unui câștig incontestabil de imagine negativă pentru dogma centrală a progresismului, LGBTQ-ul nivelator.
Scuze care desigur nu trebuie luate în considerare. Interesant este faptul că în șuvoiul integraționismului propovăduit ineluctabil de această deschidere a Jocurilor Olimpice din Franța, a lipsit și parodierea profetului Mahomed și a islamismului radical, semn că lecția Charlie Hebdo a fost învățată de șturlubaticii francezi.
Mai ușoară este siluirea unei credințe a cărei axis mundi este compasiunea decât a uneia în care pilonul central este războiul jihadic, cu efectele sale mortale.
Dacă a fost posibilă în casa olimpică a sportului planetar devastarea spirituală a respectivei mascarade, care și-a propus să submineze programatic religia și arta civilizației occidentale, ne imaginăm ce ar putea deveni un progresism de gen în momentul devenirii dialectice de la minoritate dezaprobată la majoritate oprimantă. O adevărată plagă biblică egipteană, care ne-ar întoarce spiritual la gândirea anihilatoare asiriană.
Când demonul progresismului prinde aripi
Pentru că astăzi această pestilențială comunitate a LGBTQ-ului și a amalgamării de gen a devenit conștientă de sine și de puterea sa politică și socială, în condițiile unei organizări malefice în spatele căreia se găsește abisul insondabil al nemerniciei organizațiilor sorosiste. Care au declarat mai demult război lumii și istoriei, prin subminarea națiunilor europene și a celei americane. Iar platforma alienizantă și vizibilă a conceptului a devenit dezaxatul președinte cu impresii beligerante ce-i bântuie obsedant prea puțin mobilatul său intelect, Emmanuel Macron.
Să nu avem nicio îndoială, ne găsim în stare de război cu progresismul devastator pentru cultura și civilizația umană, care și-ar dori să ne întoarcă într-o iluzorie peșteră planetară a lui Platon, unde să percepem doar umbrele pe care conglomeratul progresist mondial catadicsește să ni le arate. Fără posibilitatea de a ieși și de a păși vreodată în lumina zilei și a cunoașterii științifice, sau a desăvârșirii artistice.
Înlănțuiți pe veci în catacombele progresismului alienant. Iar ce aștept, eu cel puțin, este o reacție devastatoare a Papei Francisc la siluirea Cinei cea de Taină, la împroșcarea cu ridicolul depravării și al contrafacerii a magnificei culturi a Renașterii, omul care are nu numai îndreptățirea, dar și obligația ce-i incumbă din sarcinile de servici, anume de a apăra credința creștină.
Pentru că o eventuală tăcere a Sfântului Scaun ar însemna nu tolerarea înjosirii, ci capitularea în fața demonicului reprezentat de progresism, trădare anatemizată și pedepsită în cel de-al nouălea cerc al Infernului lui Dante.
Libiu Mateescu
Ce reacție devastatoare aștepți de la Feri, când vaticanul colcăie de curiști, Feri ii primește în audiente, se pupa cu ei??