Becali, sarea si Pipera religiei
Am mai scris despre initativa profesorului de filosofie din Buzau, purtatorul numelui profetic de Moise si al unui mesaj ce denunta discriminarea in cazul afisarii simbolurilor religioase in scoli. Cunoasteti argumentatia subreda despre felul in care crucifixul sau icoanele agatate de pereti ar agresa optiunea elevului si ar ingradi liberartatea sa de constiinta. Demersul falsului profet Moise dezvaluia o falsa problema in Romania, la care Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii s-a facut partas cu o graba demna, cu adevarat, de cauze mai bune, in care discriminarile sunt mult mai vizibile si mai agresive.
Polemica deschisa de initiativa lui Moise, care a ratat sansa sa fie profet in tara lui, s-a colorat repede cu nuante dintre cele mai politice. Un partid calificat altminteri drept solutia imorala s-a declarat jignit in simtirile religioase si a organizat marsuri de protest, cu agitare de iconite, chiar in urbea de bastina a dascalului care a starnit scandalul. Politicieni animati de o religiozitate de fatada au confiscat spatiul public pentru a plange fariseic pe tarsienele Cristului pironit pe crucifix ori pe umarul Fecioarei cu pruncul, pe cale sa fie alungati din scoli.
In loc sa gazduiasca dezbateri competente despre semnificatia icoanelor macar ca atribut al identitatii culturale a poporului roman, televiziunile au preferat calupuri cu pozitii exaltate, mai ales din tabara ortodoxiei ofensate de initiativa lui Moise. Pana sa dezvaluie preluarea gratuita, daca nu abuziva, in spatiul romanesc a unei dispute occidentale, media s-au lasat strabatute de fiori religiosi dintre cei mai inautentici. Transa in care au cazut prezentatorii de stiri ori amatorii simtitori invitati de-a valma pe la talk-show-uri a acoperit rarele interventii de bun simt. Care denuntau enormitatea termenului de discriminare la noi, unde nu exista comunitati masive de minoritati religioase pe care care prezenta crucii ar putea sa le ofenseze, cum se intampla in Occident. In Italia, Franta, Germania, unde diferendul a fost transat de mult in justitie in favoarea mentinerii insemnelor religioase in spatiile publice de invatamant, optiunea crestina avusese de infruntat alternative consistente necrestine promovate de comunitatile de imigranti, ori pe cele agnostice autohtone. Francezii si italienii, altminteri invechiti intr-ale democratiei, au reusit chiar sa impuna interzicerea purtarii voalului in scoli de catre elevele musulmane, fara sa aiba prea mari crispari discriminatorii.
Ca sa preintampine probabil reaprinderea disputelor iconoclaste din veacurile VIII-IX, emisiunea Nasul de la B1tv a gazduit ieri o dezbatere zisa democratica, dedicata transarii controversei. Mizerabil montaj! Moderatorul Radu Moraru, fidel personajului care l-a inspirat, a convocat pe scena mafia sentimentului ortodox in persoana adanc simtitorului Gigi Becali. A umplut sala cu dreptcredinciosi, veniti sa vada cum oierul ce comunica cu Dumnezeu il rapune pe reprezentantul zisului Consiliu, precum Sfantul Gheorghe a strapuns balaurul. Mica Judecata de apoi, improvizata de televiziunea lui Moraru a fost, probabil, o repetitie a Marii inchizitii pe care o instala Becali in Romania dupa ce va fi votat de toti enoriasii slabi de inger.
Nu e prima oara cand Moraru macina servil faina de la stana credinciosului Becali, la televiziunea prietenului Paunescu. Doar ca acum, instalat pe scena in postura de Pantocrator, latifundarul din Pipera a fost mai sinistru decat in ipostazele de crestin persecutat de Fiscul ateu ori in general de statul agnostic pentru credinta sa in puterea banului si, eventual, Dumnezeu. Una e sa zidesti biserici si sa premiezi cu cinci mii de euro recitarea Crezului, cum a facut recent intr-o discoteca bucuresteana, alta e sa surpi pe diavol intr-o emisiune in care, in montarea lui Moraru, reprezentantul lui Uciga-l toaca era singur-singurel impotriva tuturor. Numai o sluga impartiala precum nasul putea sa asmuta o sala intreaga de popi, istorici, ziaristi si mireni bine intentionati impotriva unicului reprezentant al non discriminarii. Mai ales ca exorcistul era Gigi Becali, care are oricand prin buzunare leacuri pentru oaia ratacita. Audienta l-a aplaudat frenetic de fiecare data cand i-a smuls opozantului sau hartiile din mana si l-a gratulat crestineste cu vorbe gen „si n-are moaca de prost, fraieru” . E drept ca s-a aratat milostiv si nu i-a infipt nici o tepusa de lemn in inima ca sa scoata duhul cel rau dintr-insul.?
Vifor Rotar
