Bilete scrise pe-ntuneric
Ravaselul trimis presedintelui intr-un moment de ratacire al premierului a declansat prin ziare o hemoragie de cerneala disproportionata fata de cantitatea infima consumata pentru scrierea lui. Nedreptatea continua si se acumuleaza cu fiecare rand asternut pe coloanele gazetelor; semnatarii articolelor cu pricina, in majoritatea lor de adanca atitudine civica, consuma cu atat mai mult timp, memorie de hard si tus tipografic cu cat se otarasc mai tare la biletelul buclucas. De-o parte, maculatura patriotica si speculativa creste in ritm ametitor; de cealalta, epistola si-asa suferinda de nanism se chircheste si se face tot mai mica, strivita de povara stropselilor.
Marea dezbatere e de cel putin trei ori penibila.
In primul rand, oligarhiile care i-au trimis pe semnatar si pe adrisant acolo unde sunt si de unde asteapta sa le protejeze interesele trebuie ca au trait un moment de disconfort teribil vazand biletul la televizor, ca o factura de la spalatoria la care isi albesc rufaria politica murdara de interese. Nu opinia publica, societatea civila sau restul clasei politice, ci tocmai ei, oligarhii, au fost primii revoltati si consternati de lipsa de inspiratie si comunicarea rudimentara dintre premier si presedinte. Lotul de spioni si tradatori de la Ministerul Industriilor, cu toata increngatura de interese energetice, ce fac in prezentul obiectul unei aprige anchete, comunicau de ani de zile pe telefoane imposibil de urmarit si traficau informatii mult mai interesante si confidentiale decat cele ce razbat din epistola lui Tariceanu. Patriciu si afaceristii de la Golden Blitz au tot dreptul sa fie indignati: marile aranjamente se fac prin mijlocirea celei mai moderne si sofisticate tehnici, in vreme ce, si-or fi zis ei, retarzii astia doi isi mai scriu biletele, ca doua boarfe expirate si melancolice.
Iar cand stiau ca factorul postal era de fapt factorita si se cheama Elena, cat de naiv trebuie sa fi fost Calin sa creada in secretul corespondentei? Zau, penibil!
In al doilea rand, desi a parut afectat la prezentarea biletului, Basescu a recurs din nou la talentul actoricesc si la mimica pentru a-si reprima ranjetul. Daca pentru un petec olografiat de premier s-a iscat atata scandal si deranj de presupuneri, teorii ale conspiratiei si scenarii subterane, efectul arhivei SRI peste care troneaza va fi devastator. Cum care arhiva? Aia pe care s-a grabit sa o declare predata in intregime la CNSAS in ultimele zile ale lui 2006. Probabil ca atunci terminasera specialistii de selectat documentele care merita tinute la-ndemana si scoase doar cand postareasa Elena isi va aminti cine mai coresponda neglijent si colorat cu presedintele.
La cate ravase si biletele zac intre copertile dosarelor din arhiva, Basescu poate aproviziona presa cu material multa vreme de acum incolo. Mai ales ca mana sa dreapta, presedintele executiv al PD, Adriean Videanu, negociaza de ceva vreme cu fostul baron Sechelariu de la Bacau vanzarea Fabricii de hartie Letea. In cazul in care Seche accepta oferta de 30 de milioane de euro, oferta beton, chiar marmura, si se lasa imbrobodit si pentru Tipografia Letea, unde se scot ziarele intregii Moldove, in schimbul a ceva „protectie politica”, cred ca presa romaneasca se va profila in scurt timp, dar pentru multa vreme, doar pe gazetarie epistolara. Ziaristii vor avea mai putin de lucru la compunerea textelor, pentru ca materialele publicate vor incepe inevitabil si monoton cu „Draga Traiane”. Zau, penibil!
In al treilea rand, trucajele montate de Basescu si dezvelirea unui coltisor – cam cat ravasul roz – din patura soioasa sub care concubineaza interesele transpartinice ale Romaniei, au aprins pofta de montaje si strategii penibile a atipitului PSD. Mircea Goana a sunat goarna partidului – cam ruginita de cand fostul prim vanator al tarii, Adrian Nastase, n-a mai scos-o pe la nici o partida de braconat mistret sau urs – sa dea de stire intregii suflari pesediste sa se pregateasca de debarcarea Basescului prin referendum. Pana acolo mai are de umblat la Constitutie, de gasit argumente, de pledat gaunos. In fine, un deranj care merita inceput doar pentru ca nu e nici un pericol sa produca ceva. Cu aceasta ocazie, somnambulul Geoana a aprins un chibrit in incaperea in care Guvernul din umbra al PSD se pregateste sa preia fraiele trebilor in tara incaputa pe mainile hotilor. La lumina chioara am zarit cu mandrie brasoveana o figura vag cunoscuta: Otilian Neagoe al nostru se antreneaza pe intuneric sa faca proba cunostintelor sale in viitorul Departament de turism.
Domnu’ Geoana, zau, stinge lumina aia!
Zau, penibil!
