Biserica a ramas ultimul „aliniament” pe care neamul românesc se mai poate apăra!
Contestările tot mai virulente din aceste zile și reactiile de respingere așa zis spontane la adresa Bisericii Ortodoxe Române (BOR) ascund o luptă pentru putere. În ciuda aparențelor, aceasta nu este o luptă internă românească – fie între credincioși și ierarhia bisericească, fie între laicat și biserică – ci o luptă cu caracter geo-strategic. BOR este ultima structură de rezistență redutabilă a națiunii române.
Pentru ca BOR este o biserică națională. Aceasta nu se rezumă, însă doar la dimensiunea geografică a națiunii. BOR unește prin cuvântul și sub semnul său dimensiunea teritorială cu dimensiunea culturală a națiunii române si adună în structurile sale pe credincioșii creștin-ortodocși români de pretutindeni; din țară și din lume.
Numărul acestora (care îi include și pe cei care se consideră români fără a avea cetățenie română) este posibil să depășească dublul cetățenilor români din „stupul national”…BOR a dezvoltat o rețea uluitoare de eparhii conduse de episcopi și mitropoliți în întreaga lume, pe mai multe continente. Aceste „comunități românești extrateritoriale” – care acum au si drept de vot prin corespondenta !- s-au dotat cu infrastructuri și ierarhii respectate care le adună și le mențin tradițiile așa cum nici o misiune diplomatică românească nu este în stare să o facă! 
Acestea sunt comunități etno-culturale care gravitează în jurul centrului de iradiere principal situat la București, pe Colina Bucuriei, în Catedrala și Palatul Patriarhal. Catedrala Mântuirii – adică a „Salvării” Neamului – va fi centrul simbolic al națiunii culturale creștin-ortodoxe române , sugerând macar prin dimensiuni „măreția” ei.( În condițiile în care poporului român i s-a inhibat tocmai instinctul măreției…) În toate momentele esențiale ale vieții lor (naștere, moarte, întemeierea familiei) românii creștin-ortodocși se adună, mulți în costume naționale, în biserici sub privegherea preoților sau ierarhilor locali. Patriarhul – asa gafeur cum este! – ramane reperul terestru al acestei rețele românești pe care o poate mobiliza întru susținerea sau respingerea unui proiect politic.Cum să lase, oare, România politică o asemenea putere în afara controlului său?! Cum ar putea actorii globali – corporatiști sau statali – care colonizează România politică să lase neatinsă aceasta citadelă a ființei naționale?
Biserica a ramas ultimul aliniament pe care neamul românesc se mai poate apăra. Acum se pare, i-a venit rândul… Era de așteptat să vină. Iată de ce, indiferent de reproșurile care i s-ar putea face, ea trebuie apărată. Explicațiile prin care se suține că acuzele vizează administrația iar nu credința, ierarhia iar nu credincioșii, nu pot fi primite nici măcar atunci când sunt sincere. Ele ignoră și ocultează pericolul principal: acela ca bătând păstorul să se risipească turma; ca odată cu apa murdară să aruncăm din covată și copilul – națiunea română. Or, aceasta trebuie evitat, oricare ar fi prețul!
Asta nu inseamna ca a fi patriot inseamna a sustine BOR neconditionat, chiar daca este condusa de un popa cu epoleti. Sa nu batem pastorul, pentru ca fuge turma: nu se aplica pentru ca pastorul se urca repede in Mercedes-ul 600 blindat si isi ia talpasita. Noroc ca mai sunt si alti pastori mai mici, care chiar cred ca misiunea lor este de a pastori turma. Cred totusi ca sustinerea bisericii este si un paleativ pentru a salva turma care se cheama natia romana. 
Traditia este vana unei natii iar traditia nu inseamna numai inchinarea la moaste ci si inchinarea la istorie, la drapel si la locurile stramosesti.
Evreii au rezistat mii de ani cu biserica lor exclusivista dar tot au simtit nevoia sa aiba pamantul lor, iar Holocaustul este pentru ei echivalentul cinstirii eroilor martiri ai neamului. De asta avem si noi nevoie. Faptul ca Dumnezeu ne-a dat poate cel mai minunat pamant de pe lume si oportunitati nenumarate sa ne castigam martirii, pare sa fie un punct de forta pe care l-am pierdut si l-am transformat in slabiciune.
Nu mai stim sa fim patrioti, ne e rusine sa ne mandrim cu eroii nostri, am facut o gaura in drapelul nostru care pare sa fi luat cu ea substanta insasi a puterii noastre stramosesti. Cum in comunism fiecare dintre noi traia o viata dubla,si azi experimentam una de fatada… “politically correct” si alta in noi, cea adevarata…
Se pare ca astazi ca natie traim iar o viata dubla, una de fatada, care sa placa noilor nostri aliati stapani si alta, in interiorul nostru profund, pe care nu mai avem curajul sa o marturisim si cautam paleative de care sa ne agatam. BOR ar tebui sa fie, dupa cum rezulta din indemnul realitatilor, un fel de avatar al acestei natii ascunse. Nu ne-a convins inca….(surse: …si Ad.Severin)
