Boc face bicepsi culturali pe santier
Lucrarile la noul sediul al Bibliotecii Nationale trebuie ca au stagnat, dupa ce santieristii au refuzat sa reia lucrul, ocupati sa-si ocupe locurile in istoria Romania. Invitatia le-a facut-o insusi premierul Emil Boc, care s-a jucat de-a parintele culturii mioritice si a strans emotionat si lacrimogen mana dorelilor care se invarteau de colo-colo, sport national pe santierele patriei. „Veti ramane in istoria Romaniei ca oamenii care au adus cultura din nou acasa!” a fost fraza pe care premierul a simtit nevoia s-o lase posteritatii dupa ce a luat pulsul lucrarilor la sediul viitoarei Biblioteci Nationale.
Singura scuza care acopera cateva procente din imbecilitatea festiva a frazei este contextul cultural in care Emil Boc produce astfel de maxime epocale. Premierul o fi receptionat prost mesajul transmis de catre artistii platiti pe drepturi de autor, pe care i-a trimis la cozile fiscale ale umilintei si batjocurii, in cardasie cu finantistul Vladescu si muncitorul Seitan. Actori, cantautori, creatori, indivizi dubiosi fiscali, dar care se ocupa in genere cu tinerea pe-aproape a culturii. Daca santieristii lui Boc au fost nevoiti s-o aduca „din nou acasa” este pentru ca dansa, cultura, o luase putin razna in astea trei zile de cand evazionistii artisti ai patriei se inghiontesc la ghisee sa plateasca niste contributii pe care statul s-a dovedit prea incult fiscal sa le recupereze el insusi, fara sa puna lumea pe drumuri. Boc nu-si dezvaluie doar profunda latura de activist, indemnat de daimonul demagog sa zica chestii emfatice despre cultura in public. Premierul face din nou dovada ca singura munca adevarata pentru domnia sa este cea de palmas, care transpira la propriu, care pune mana, cara, coseste, zideste si practica in genere diverse indeletniciri manuale. Astia suspectii cu creatia trebuie tinuti la cozi. Care au si ele – a descoperit asta marele actor Dorel Visan – mult de-a face cu cultura si civilizatia. Suntem chiar in vremurile ei primordiale. „Ne-ati adus la ieslea civilizatiei. La rumegatoare” a spus cu obida maestrul Visan dupa trei zile de repetitii la ghisee, morfolind in palma nu scriptul vreunei piese, ci formularele unui scenariu cretin scris la doua maini de Vladescu si Seitan si aprobat de premierul Boc, in calitate de regizor al emanatiilor guvernamentale.
Manualul Boc, care asuda la inundatii carand saci cu nisip in spinare si indemna lumea la munca, ignora ca Galatiul ar fi ramas mult si bine sub ape daca salahorul care i-a dat ideea deversarii controlate a Dunarii pe la ecluzele de la Agigea n-ar fi fost atins de gandul cel bun de nu s-ar fi intrerupt macar o clipa din impinsul la roaba ca sa judece.
Dar Emil e om(ulet) dintr-o Bocata. E educat, vasazica, in spiritul muncii, si n-o sa-l convinga nimeni ca cultura se face mai ales in pauza de masa de pe santiere. Pentru ca, in timpul programului, nici macar el n-a reusit sa faca, daca nu dovada culturalizarii, macar a gramaticalizarii, emotionat ca se gasea „in fata la cea mai mare investitie in cultura din Romania”.
Sa-i spuna cineva ca munca pe santier nu e cultura, e culturism.
Vifor Rotar
