Botorog 2009
Botorog, un sindicalist singuratic, in calitate de unic membru al sindicatului sau, neafiliat la vreo gasca, se va catara si anul acesta, 2009, prin copacii hotarati de Instanta brasoveana. Si, conform libertatii de expresie, il va injura in continuare pe maestrul sforariilor brasovene, primarul George Scripcaru.
I-o fi ingradit instanta raza de actiune, intr-un perimetru bine pazit de jandarmi – Doamne, astia nu or fi avand treburimai importante? – dar vocea trece peste orice granita.
Nu afirm ca este cea mai grozava priveliste – turistica, sociala sau cum mai doriti – care poate fi oferita de Brasov, dar este marcanta pentru acesti ani ai urbei noastre.
S-au intalnit doi nebuni, cu puteri materiale diferite, dar cu numitor comun la incapatanare. Sunt de parere ca niciunul nu are dreptate deplina, dar nebunul sarac, cel fara bani prea multi, insa cu bucatele de diamant in vointa, ar merita intelegere din partea unui primar care calca aproape la fiecare pas legile, folosind portite ciudate. Iar prin pozitie, acest primar ar trebui sa arate mai multa intelepciune, dar, din pacate, nu are de unde. Cand ai fost lovit de dambla in tinerete si s-a intamplat miracolul, nesperat nici de medicul curant, de oarecare vindecare, este totusi mai bine sa iei rigla si sa-ti masori lungul nasului. Insa primarul Scripcau, absolvent pe puncte al unei facultati de sport, crede ca poate sari garduri indiferent ca este vorba de o cursa pe yarzi sau metri. In zilele cand tocmai se vorbea despre diferenta dintre scurtimea nesimtirii si arogantei fata de lungimea normala a bunului simt, Scripcaru tocmai se recicla, probabil, la trasul apei in buda. Nu il condamn. Imi pare rau ca nu a invatat de ce curge apa.
Si astfel vom mai avea fenomenul Botorog inca un an.
O fi Botorog de condamnat, un fel de pastor idilic pe domenii interzise in secolul XXI, sau primarul Scripcaru, alt pastor, mult mai apropiat bovinelor botorogene decat ii este pozitia de scroafa in copac?
Dan Bota
