Botorog trimis in somaj
Binecunoscutul protestatar de profesie, Gheorghe Botorog, cu locul de munca in fata Prefecturii Brasov, este pe cale sa-si piarda slujba.
Nu trebuie sa va ganditi ca primarul Scripcaru i-ar fi cumparat ceva capre si vaci, acesta nu poate cheltui aiurea prin investitii in sectorul zootehnic, tocmai acuma, in aceasta perioada de criza si violenta asupra leului romanesc. In plus, omul mai are cate ceva de dres pe la coliba personala, cateva briz-brizuri, cativa bolovani, ca aceia pusi prin toate intersectiile orasului, si alte asemenea maruntisuri, dar care costa. Si ce, credeti ca vacile si caprele s-au ieftinit, credeti ca sunt fraiere ca leul nostru? Din contra, le-a saltat pretul de zici ca au fost dotate si cu picioare de rezerva. Interesati-va si veti vedea!
Treaba este alta. Curtea de Apel nu-l mai vrea afara, in fata institutiei. Dar nici inauntru nu indrazneste sa-l pofteasca pentru a nu-i strica rosturile, asa ca s-a hotarat sa-i prezinte o invitatie speciala. Iar aceasta nu poate fi tiparita oricum, ci doar in unitate de gandire cu celelalte doua institutii aflate in respectiva cladire: Prefectura si Consiliul Judetean.
Si pentru ca cele trei institutii sunt sfioase de felul lor, dar tin neaparat sa-si largeasca spiritul, ascultand cimiliturile Botorogului in cadrul unui cenaclu organizat la tribunal – acolo sunt probabil mai multe sali disponibile in acest scop si conditii mai optime de chiuieli – Curtea de Apel a apelat si la celelalte doua institutii si s-a gandit ca cea mai sigura forma de a-l invita pe Botorog este o actiune penala comuna, un fel de eseu intitulat: lezarea cetatenilor, deteriorarea imaginii orasului, tulburarea activitatii celor trei institutii, in conditiile in care Botorog a ridicat stacheta programului sau cultural prin imbogatirea bagajului de injuraturi si practicarea alpinismului prin copaci si pe cladire.
Se asteapta si acceptul Consiliului Judetean, hotarare ce va fi luata la prima sedinta in plen.
Eu, totusi, nu inteleg aceasta concediere. In loc sa-l foloseasca la capacitate maxima, autoritatile targului vor sa-l indeparteze. Daca ar fi stat sa judece putin, ar fi avut numai de castigat. Ia imaginati-va ca i s-ar fi instalat lui Botorog, acolo, unde erau candva brazii taiati nu de mult – probabil de acolo s-a inceput toaletizarea spatiilor verzi in Brasov – un fel de foisor de vanatoare si alaturi un stalp pe care sa se catere in cadrul unui program bine stabilit. Ar fi devenit o atractie turistica, aducatoare de bani. I s-ar fi stabilit un program de spectacole, iar vestiti scenaristi i-ar fi scris rolul in cadrul acestui program. Turistii ar fi dat navala de pretutindeni, ar fi existat incasari la bugetul local, bucurestenii si reprezentanti ale altor mari capitale europene ar fi incercat sa-l transfere la ei si impresarul sau, George Scripcaru, ar fi putut alege cea mai buna varianta, pe euroi grei. Iar apoi, dupa moartea sa, Biserica Ortodoxa Romana l-ar fi declarat sfantul Botorog Stalpnicul, ca si asa ies sfintii pe banda rulanta din Patriarhie. Astfel locul ar fi devenit si un loc de pelerinaj, printr-un sistem subteran de tevi putandu-se infiinta la baza stalpului, bine intretinut in continuare, un izvor tamaduitor, cu apa la un leu petul de juma’.
Dar daca nimeni nu gandeste la viitor in orasul acesta?
Dan Bota