BRASOV – un toponim cu o istorie veche de peste 7 secole

Brasov este un nume romano-slav.

„Intr-o lucrare din 1933, Nicolae Draganu constata ca numele Brasov era foarte raspandit in spatiul tarii noastre: intr-o comuna Ileni, intr-o alta comuna Rodj in judetul Timis in veacul al XV-lea." In judetul Neamt se afla o padure si un hidronim Brasovana. Langa Vaslui existau o vale si un sat Brasovenita. Langa Buzau era Izvorul Brasovului si Poiana Brasovului. Langa Ialomita era toponimul 'Brasovita, Nicolae Dragusanu atribuia toponimului o etimologie slavona (slava veche) in baza numelui propriu Brasa (cf. Brasevo – Sarbo-Muntenegreana si Braskov, Brastice Ceho-Bohemia). Sextil Puscariu “Dar de la Bratoslav mai avem o forma hipocoristica, Brasa, care e la baza numelui Brasov, precum a presupus N. Draganu”. I. Patrut, slavist clujean, il apreciaza ca un derivat din antroponimul Braso.

Profesorul Pavel Binder, intr-un studiu din 1964, explica faptul ca cele doua numiri, Corona si Brasov, se suprapun in timp: Corona desemna cetatea, iar Brasov imprejurimile. Aceste afirmatii atrag replica lui Alexandru Surdu, care apreciaza ca toponimul Brasov este totuna cu al cetatii Brasov. Totodata, el socoteste ca fantezista interpretarea profesorului brasovean F. Philippi, conform careia cele doua denumiri, Corona si Brasov, se pot explica prin legenda regelui maghiar Solomon, care, ingropandu-si coroana langa un copac ar fi generat expresia slava „crono na brad tschop-lita”, astfel incat din crono deriva Corona, iar din brad – Bra(d)sov.

Unii cercetatori pun denumirea Brasovului in legatura cu raul Brasov. Fluvium Brassou este, intr-adevar, atestat intr-un document din 1360. Chiar cronicarul scheian Radu Tempea afirma ca „Brasovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Brasovia”. Pavel Binder plaseaza raul insa in Tara Barsei si nu la poalele Tampei, probabil raul Ghimbav. Totusi, se pare ca raul despre care se vorbeste nu e altul decat actualul parau Graft, care, pana a fi canalizat, venea din Schei involburat si mare.”

Alti cercetatori deriva numele de la cetatea Brasovia de pe Tampa, ideea fiind propusa in 1874 de F. Philippi si reluata in 1928 de G. Treiber si E. Jekelius. Astfel, ei localizeaza Brasovul initial in cetatea de pe Tampa, de unde s-ar fi transmis mai apoi asezarii din vale. Etimologic, ei considerau numele Barasu ca provenind din slavonul baras, insemnand „cetate” sau „adevar”. Totusi, G. Kisch incearca in 1929 o noua derivare a celor doua toponime, Corona si Brasov, dupa lucrarea lui F. Philippi: krun, care ar fi insemnat „ienupar” sau „bradisor”, de unde numele de Braseu > Bra(d)seor.

O alta ipoteza presupune ca denumirea orasului provine din cuvantul bulgaresc Bara-su, care in limba turca a bulgarilor inca neslavizati insemna „apa tulbure”.

In secolul IX, bulgarii si-au extins puterea asupra slavilor si romanilor din Transilvania dar nu este nici un motiv sa presupunem ca o parte a bulgarilor s-ar fi stabilit in Transilvania, ci numai ca Transilvania a fost sub influenta conducatorilor bulgari pana la invazia maghiarilor.

Pana in sec. X-XI, grupul de populatie slava a fost asimilat de catre populatia locala romaneasca.

Ipotezele transformarii lui [barasu] (slavon, turc etc.) in [brasov] nu respecta regulile si legile fonetice ale limbii romane (de exemplu nu se explica pierderea vocalei [a] din [bara]) Atestarea [Barassu] din 1252, apare intr-un text latin si pare a fi o epenteza cu ocazia transcrierii in latina a numelui regiunii (vezi Fr. Killyen)

Brasoava — Baliverna, minciuna, scorneala, palavra. Provine de la obiceiul negustorilor brasoveni de a-si lauda marfa prin targuri, de cele mai multe ori in mod exagerat.

Brasovean — (forma invechita) Negustor care vindea marfuri de Brasov.

Brasoveanca — Caruta sau trasura mare cu coviltir. Au fost cunoscute romanilor in primul rand cele fabricate aici.

Brasoveneste — Cu minciuni, cu palavre. „Nu-mi vorbi brasoveneste ca nu-mi plac brasoavele!” (V. Alecsandri).

Brasovenie — Marfa produsa in Brasov, ori pravalie unde se vindea astfel de marfa.

Lada de Brasov — Lada produsa in acest oras, bogat ornamentata in culori si foarte solida. „…Adevaratul provincial nu merge niciodata la drum decat cu lada de Brasov” (M. Kogalniceanu).

1288 – Braso: Este consemnat intr-un document latin, aflat in Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar in copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedeste a fi primul act pastrat care a fost emis in Brasov, purtand mentiunea expresa: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al IV-lea.

Urmeaza mentionarea tot mai deasa a municipiului: Brasov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336), etc.