BRICS ÎN DEVENIRE
Perspectivă pe care si-o propune BRICS si care este extrem de mobila, flexibilă si capabilă să acomodeze membrii organizatiei in marea lor diversitate.
Summitul BRICS de la Kazan a marcat sfârșitul dominației G7 asupra lumii.
Regulile anglo-saxone care organizează relațiile internaționale vor fi înlocuite treptat de angajamentele asumate de toți cei care acum vor trebui respectați.
Această revoluție ne readuce la încercările Rusiei și Franței, în 1899, de a fonda dreptul internațional, subminat de conferința Atlanticului și de duopolul Statele Unite/Regatul Unit, sub stricta dirijare a bankerilor internationali.
Pe lângă cei nouă șefi de stat și de guvern care sunt deja membri ai acestei organizații, alți unsprezece au participat și aproximativ douăzeci de state suplimentare au solicitat aderarea.
În declarația lor finală, șefii de stat și de guvern au abordat patru subiecte separate:
• Multilateralism;
• Cooperare pentru stabilitate și securitate;
• Cooperare economică și financiară;
• Schimburi interpersonale.
Indiferent de manevrele centrelor de putere occidentale, apar noi centre de putere, o multilateralitate care își reafirmă atașamentul față de Carta Națiunilor Unite.
Organizatia pledează pentru
– o reformă a ONU și a agențiilor sale, astfel încât instituțiile sale să se adapteze la lumea multipolară de astăzi și să integreze noi puteri si echilibre;
– o reformă a Consiliului de Securitate și a FMI,
– o redefinire a statutele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și pe cel al Consiliului de Administrație al Băncii Internaționale pentru reconstrucție și dezvoltare (BIRD);
– reconsiderarea „măsurilor coercitive unilaterale”, adică „sancțiunile” luate în afara Consiliului de Securitate, drept „ilegale”, fie ele politice sau economice;
– susținerea activitătii grupului interguvernamental de experți privind evoluția climei (IPCC), dar nu se pronunță in acord cu concluziile pe care occidentalii le trag din aceasta. Dimpotrivă sunt profund îngrijorați de încercările care vizează legarea securității de programul de schimbări climatice.
– condamnarea folosirii pretextului climatic pentru a impune măsuri de protecție unilaterale, punitive și discriminatorii. În plus, susțin cooperarea în lupta împotriva gazelor cu efect de seră, în conformitate cu articolul 6 din Acordurile de la Paris (§ 85). Să ne amintim că Academia Rusă de Științe respinge interpretarea antropocentrică occidentală a schimbărilor climatic;
– promovarea și protejarea drepturile omului, inclusiv dreptul la dezvoltare, și libertățile fundamentale în cadrul principiilor egalității și respectului reciproc;
– intensificarea luptei împotriva rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei și intoleranței care îi sunt asociate, precum și a discriminării pe bază de religie, credință sau convingere și a tuturor formelor lor contemporane din lume, inclusiv a tendințelor alarmante din creșterea discursului instigator la ură.
BRICS studiază necesitatea de a avea o cameră de compensare care să facă schimb de lichidități între ei, fără a fi nevoie să treacă prin sistemul Swift creat de rețeaua NATO Stay-Behind, un sistem clearance – un proces critic care asigură că situatiile financiare ale partenerilor in tranzactii sunt corect si echitabil considerate.
Se doreste un nou sistem de reasigurare pentru transportul de mărfuri, fără a mai fi nevoie să se treacă prin sistemul discriminator al companiilor anglo-saxone sau cele controlate indirect de acestea.
BRICS, deși salută activitatea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), își va dezvolta propriul sistem de alertă și ajutor.
BRICS intenționează în principal să lupte împotriva ideologiei dominante anglo-saxone a războiului civilizațiilor bazându-se pe două agenții ONU, UNICEF și Alianța civilizațiilor.
FMI tocmai și-a revizuit metodele de calcul și a plasat PIB-ul Rusiei în paritatea puterii de cumpărare pe locul al patrulea, după China, Statele Unite și India. prin urmare, a crescut brusc cu 23 % și a părăsit locul de 48 în care lâncezea sanctionat ilegal.
BRICS reprezintă 37% din PIB-ul mondial și 45% din umanitate, în timp ce G7 reprezintă doar 29% din PIB și 10% ca populatie .
Lumea s-a schimbat. Nu mai este dominată de Washington și Londra.
Summitul BRICS de la Kazan a marcat sfârșitul dominației G7 asupra lumii.
Nu întâmplător extinderea BRICS a avut loc chiar în momentul în care, în încercarea de a-și mai menține hegemonia, Statele Unite și aliații săi au lansat o confruntare simultană împotriva Rusiei, Chinei și Iranului și au început să formeze și să extindă viguros limbajul violent, brutal – diplomatia fiind pierdută de mult in exercitiul puterii al ordinii internaționale bazate pe reguli, adresat Rusiei, Chinei si Iranului, forțând țările să aleagă dacă sunt cu Occidentul sau împotriva lui, conform dihotomiei talmudic bolsevice.
După expansiunea care a avut loc, care este este cea mai importantă piatră de hotar
BRICS s-a trezit la o bifurcație. Fie va păstra și întări calitatea cooperării în cadrul noii componențe și se va transforma într-un veritabil institut de guvernare globală și va plonja în formarea unei ordini mondiale mai juste, fie va deveni un club de discuții libere și nedecizional, participare care este prestigioasă, dar nu îi obligă pe membrii săi să facă orice obligații sau compromisuri, care sunt necesare pentru un multilateralism autentic.
Washingtonul a amenințat aproape toată lumea cu sancțiuni secundare, încălcând astfel dreptul suveran al statelor de a construi relații între ele în cadrul dreptului internațional. Dar evident că efectul acestei presiuni a fost invers.
A apărut un fenomen pe care Rusia îl numește „Majoritatea Mondială”. Acest lucru nu este sinonim cu Sudul Global. De exemplu, Rusia nu aparține acestuia din urmă și nu i-a aparținut niciodată.
Majoritatea mondială este formată din țări care nu sunt împotriva Occidentului, ci împotriva abordărilor blocului, a sancțiunilor unilaterale, a necesității de a face o alegere „ori sau” și pentru o lume multipolară, pentru respectul diversitatătii civilizaționale și pentru dreptul de a-și determina propriul model de dezvoltare. Tocmai aceste țări și-au manifestat dorința de a adera la BRICS, iar asociația însăși, formată acum din 10 membri permanenti, a devenit avangarda Majorității Mondiale.
În același timp, dublarea numărului de membri este o mare provocare pentru orice entitate multilaterală. Țări cu interese naționale și orientări de politică externă foarte diferite au aderat la BRICS. Acum, în cadrul BRICS, există atât oponenți oficiali ai Statelor Unite (Rusia, Iran), cât și „aliați majori non-NATO” -Egipt, Emiratele Arabe Unite. Adesea, astfel de extinderi la scară largă duc la scăderea calității interacțiunii – tocmai din cauza diversității tot mai mari de interese a țărilor membre.
Dar acest lucru este valabil mai ales pentru structurile în care există un hegemon care este capabil să împingă o anumită decizie, cum este cazul unor grupuri precum NATO sau G7.
În plus, există multe dezacorduri între țările BRICS. Ele vizează, în primul rând, relațiile cu Occidentul: unii doresc să întărească relațiile cu aceste țări, mizând incă pe ajutorul lor pentru dezvoltarea economică și securitatea natională; altii au trecut deja prin asta si nu mai au astfel de iluzii.
În al doilea rând, există dezacorduri cu privire la viteza de formare a unui nou sistem de guvernanță economică globală. Astfel, nu toată lumea susține crearea rapidă a unei monede BRICS comune sau chiar a unui nou mecanism de decontare independent de dolar; nu toată lumea susține dedolarizarea rapidă. Motivul este același – relații diferite cu Occidentul.
Occidentul, desigur, încearcă în toate modurile posibile să solidifice aceste dezacorduri.
În al treilea rând, relațiile bilaterale dintre țările BRICS sunt departe de a fi întotdeauna calde și de tip parteneriat. China – India și Iran – Arabia Saudită sunt exemplele cele mai izbitoare, deocamdată. Insă China si India si-au rezolvat deja problema de granită fără medierea SUA, UE sau a altei autoritati internationale.
Pentru a păstra și întări calitatea cooperării în cadrul noii componențe lărgite și a se transforma într-un veritabil institut de guvernare globală ce va accelera formarea unei ordini mondiale mai juste BRICS trebuie să se dezvolte în conformitate cu trei priorități:
– În primul rând, este necesar să se consolideze accentul pe problemele guvernanței globale și, mai ales, formarea unui ecosistem de relații financiare și economice independent de Occident.
Este necesară consolidarea Noii Bănci de Dezvoltare și accelerarea perfectionării mecanismului de decontare independent de dolar în comerțul dintre țările asociației, conectând treptat un număr tot mai mare de țări partenere la aceasta.
În același timp, țările BRICS nu trebuie doar să discute și să sprijine, ci și să ia decizii și să asigure implementarea acestora pentru formarea unei ordini economice mondiale mai echitabile, multipolare.
– În al doilea rând, BRICS ar trebui să sporească flexibilitatea internă în ceea ce privește agenda și proiectele de cooperare, dezvoltând cooperarea cu mai multe viteze pe o mare varietate de „coaliții flexibile”. Acest lucru, la rândul său, exclude transformarea BRICS într-o organizație internațională clasică cu un secretariat permanent si agendă rigidă.
– În al treilea rând, este recomandabil să se reducă temporar ritmul de expansiune, fără a-l abandona în principiu și să se concentreze în următorii ani pe consolidarea relațiilor cu țările care au o idee similară.
Concentrarea asupra problemelor guvernanței globale va permite BRICS să depășească provocările emergente și să consolideze unificarea si alinierea în condițiile globale actuale prin apariția „Majorității Mondiale”, ca o alternativă la politica de confruntare a blocului SUA și Occidentului.
În ciuda diversității sporite de civilizație, cultură și politică externă și chiar a contradicțiilor interstatale, toate țările BRICS sunt corect aliniate cu privire la problemele ordinii mondiale și guvernării globale. Toate sunt pentru suveranitatea, egalitatea suverană a statelor, multipolaritatea, împotriva hegemonia dolarului american în finanțele globale și a hegemonia Occidentului în guvernanța economică globală, pentru creșterea rolului Sudului Global în instituțiile de reglementare, pentru rolul central. al ONU în afacerile mondiale și reforma Consiliului de Securitate ONU.
Diferențele dintre ele în ceea ce privește relațiile cu Occidentul și viteza de formare a unui nou sistem de guvernare globală nu anulează acest numitor comun, alinirea pragmatică.
Extinderea nu a schimbat echilibrul general în cadrul BRICS între țările care susțin o tranziție mai rapidă la noul sistem și țările care susțin o tranziție mai lentă.
Prudenta, frica sau interesele personale fac ca să existe unele franări, totusi corectibile in timp.
Totodată expansiunea a făcut BRICS-ul și mai global. Nu mai este un club al mai multor dintre cele mai mari economii în curs de dezvoltare. Este cea mai autorizată și reprezentativă asociație a Majorității Mondiale, o alternativă viabilă si puternică, un apărător al intereselor țărilor în curs de dezvoltare în guvernanța globală.
Întărirea concentrării BRICS asupra guvernanței globale este, de asemenea, solicitată, deoarece s-a format un vid în acest domeniu. Sancțiunile unilaterale occidentale, precum și restricțiile comerciale și tehnologice subminează dezvoltarea globală. Dolarul a devenit un instrument de dictatură și șantaj.
G20 este paralizat din cauza încercărilor occidentale de a-și politiza agenda.
Se pare că în afară de BRICS, în prezent pur și simplu nu mai există instrumente de guvernare globală care să favorizeze țările în curs de dezvoltare.
Concentrarea asupra problemelor globale este cea care permite țărilor BRICS să coopereze în ciuda rivalității lor regionale. În ciuda faptului că sunt adesea rivali geopolitici în regiunile lor, țările BRICS sunt similare în ceea ce privește problemele globale.
Desigur, este important a nu se transforma BRICS într-o alianță anti-occidentală.
Acesta derivă din principiile organizatiei – neamestecul in treburile interne si cultivarea antagonismului ideologic.
Unele din țările BRICS incă nu s-au convins de dublul standard occidental si mai prețuiesc incă parteneriatul cu Occidentul. Pe de altă parte acest lucru va slăbi autoritatea BRICS în ochii Majorității Mondiale, ca si cum ar forta aceste țări să facă o alegere și să se alăture blocurilor antagonice, slăbind guvernanța globală, în timp ce misiunea BRICS este de a o consolida.
O altă prioritate în dezvoltarea BRICS pentru a-și asigura succesul după extindere este consolidarea flexibilității interne și dezvoltarea cooperării cu mai multe viteze în cadrul „coalițiilor flexibile”. Acesta este ceea ce pare să poată rezolva problema atunci când țările individuale ale asociației susțin viteze diferite de cooperare pe diverse probleme, inclusiv îndreptarea către un nou sistem de reglementări comerciale și relații monetare și financiare în general, independent de dolar și instituțiile occidentale.
Modelul cu mai multe viteze va permite diferitelor grupuri să-si aleagă viteza preferată, cele „avansate” să avanseze doar pe acele probleme în care există interes, fără extinderea obligatorie a acestei cooperări mai avansate la toți membrii BRICS deodată. Pot exista multe astfel de coaliții de interese pe o varietate de probleme cu o varietate de compoziții.
O astfel de flexibilitate exclude transformarea BRICS într-o organizație internațională clasică cu un secretariat permanent. Acestea, de regulă, urmăresc să impună tuturor participanților reguli uniforme, standarde și o cooperare rigidă. Cele de mai sus, însă, nu neagă oportunitatea creării unui secretariat BRICS „virtual” – o bază de date cu toate proiectele și deciziile asociației, pentru o strictă monitorizare dar nu si dirijare.
O altă prioritate se referă la echilibrul dintre deschidere și eficiență. Pentru a-și crește atractivitatea și influența în ochii Majorității Mondiale și pentru a-și menține viabilitatea, BRICS ar trebui, fără a abandona extinderea ulterioară, să-și reducă temporar ritmul de extindere. Principala prioritate pe termen scurt în acest domeniu este integrarea deplină a noilor membri și crearea unui format de „parteneri permanenți BRICS”, de diverse calibre care să devina exemple de urmat pentru noii membri..
Acest format va permite ca dorința multor țări de a se apropia de BRICS să fie luată în considerare fără a face BRICS nelimitat. Spre deosebire de BRICS+ tradițional, care trebuie să fie păstrat, „țările partenere” pot fi un grup permanent de țări, dintre care unele pot deveni în cele din urmă membri cu drepturi depline. Adică, acest format poate fi considerat o „asociere”.
Acest grup poate include atât țări care și-au declarat deja dorința de a adera la BRICS, dar nu au primit încă o invitație, cât și țări care nu și-au declarat încă dorința de a se alătura ca membri plini, dar care pot fi utile BRICS în implementarea misiunii sale de a forma mai echitabil. guvernanța globală.
Țările partenere ar trebui să fie implicate în multe procese și proiecte BRICS, inclusiv la nivel de consultantă, experți, afaceri și societate civilă, dar ele răman fără drepturi de decizie.
BRICS ar trebui să rămână avangarda majorității mondiale, și nu majoritatea în sine. Nu ar trebui să devină un analog al Adunării Generale a ONU.
Este necesară o anumită exclusivitate a organizatiei, care să incite, să provoace si să inspire, păstrând în același timp deschiderea. Membrii BRICS nu ar trebui să fie doar țări care împărtășesc principiile de bază ale egalității suverane, o ordine mondială multipolară și o guvernare globală mai echitabilă, ci și țări care pot aduce o contribuție importantă creativă la implementarea acestei misiuni – adică ar trebui să fie tări importante și influente, lideri în domeniile și regiunile respective.
Asta este ceea ce BRICS isi propune să devină.
Autor: Constantin D.
Sursa: IonCoja.ro
