Cât de aproape a fost adusă România de un nou război, soldat cu dezmembrarea teritorială?
(Vă supunem atenÅ£iei o analiză de Valentin Vasilescu, pilot de aviaÅ£ie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni, licenÅ£iat în ÅŸtiinţă militară la Academia de Înalte Studii Militare din BucureÅŸti-promoÅ£ia 1992.)
La finele anului 2014, gazoductul South Stream, construit de Gazprom în colaborare cu italienii de la ENI, va intra în funcÅ£iune. Gazoductul porneÅŸte de la portul Anapa de pe litoralul rusesc ÅŸi traversează Marea Neagră până în Bulgaria, la Varna. De aici conducta străbate teritoriile Bulgariei, Serbiei ÅŸi Ungariei, ocolind România. În 2015 ENI va da în folosinţă ÅŸi o ramificaÅ£ie a South Stream care străbate zona Balcanilor de vest, alimentând Italia pe sub Marea Adriatică. Practic, din 2015 gazele ruseÅŸti din zona Caspică vor fi repartizate exclusiv pe direcÅ£ia strategică Balcanică una din cele 4 ale teatrului de acÅ£iuni militare (TAM) european, marcând preluarea de către ruÅŸi a controlului energetic ÅŸi implicit politic asupra întregii Europe Centrale ÅŸi de est.
Serbia, care deÅ£ine un rol cheie în cadrul reÅ£elei de gaze South Stream, are toate ÅŸansele să achiziÅ£ioneze de la ruÅŸi 64 de avioane SU-35 (superioare ultimei variante F-16 bloc 52/60 a americanilor), împreună cu 4-6 baterii de rachete AA cu rază lungă de acÅ£iune S-300PMU/ S-300V4 ÅŸi noile sisteme AA Buk M2M ÅŸi PanÅ£ir S1. Totul pe baza propunerii unui împrumut rambursabil parÅ£ial dedus din taxa de tranzit a gazelor ruseÅŸti pe un deceniu. Serbia nu a uitat rolul jucat de România în bombardarea din 1999 de către NATO a Belgradului prin punerea la dispoziÅ£ia avioanelor NATO a spaÅ£iului său aerian, care s-a soldat cu separarea provinciei Kosovo & MitroviÅ£a (leagănul ortodoxiei sârbe) de Iugoslavia.
Vă reamintesc ÅŸi că pe 14 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat TimiÅŸoara, iar comandamentul militar sârb a preluat în administrare Banatul până în ianuarie 1919. Iar ca popor, sârbii sunt ÅŸi răzbunători, dar ÅŸi excelenÅ£i luptători, aÅŸa că abia aÅŸteaptă să compenseze pierderea provinciei Kosovo prin eventuala recuperare a Banatului. De aceea, în cursul anului 2012, în baza hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, România a reînfiinÅ£at Brigada 18 Infanterie de la TimiÅŸoara, pe structura fostei Divizii 18 Mecanizată, desfiinÅ£ată în 1999, ca pretext pentru aderarea la NATO.
Bulgaria dispune de aceleaÅŸi MiG-29 nemodernizate de dinainte de 1989 ÅŸi a renunÅ£at să achiziÅ£ioneze F-16 la mâna a 2-a, părând interesată ÅŸi ea de avioanele Su-35. Ca ÅŸi Bulgaria, Grecia este membru NATO ÅŸi Å£ară ortodoxă, având în dotarea divizionului 11 rachete AA de la Heraklion, sisteme AA ruseÅŸti S-300 PMU1 ÅŸi TOR M1. Deci, tranzacÅ£ia e foarte posibilă, mai ales că un SU-35 costă cu 40% mai puÅ£in decât un F-16 bloc 52/60. Iar forÅ£ele aeriene ale Rusiei care au în vedere din 2016 trecerea pe avionul din generaÅ£ia a V-a (Su-T50), nu intenÅ£ionează să introducă până atunci în dotare decât 100 de Su-35, acest avion fiind ca ÅŸi Su-30/33, unul destinat exportului.
Vă reamintesc că după capitularea forÅ£elor armate româneÅŸti, la 7 mai 1918 Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman È™i Bulgaria) au obligat România să semneze tratatul de pace la BucureÅŸti, cunoscut ÅŸi ca Pacea de la Buftea-BucureÅŸti. Una din condiÅ£iile tratatului prevedea că România să retrocedeze Bulgariei 3/4 din teritoriul Dobrogei, o parte din acesta fiind ÅŸi azi în componenÅ£a Bulgariei.
Un alt moment de cotitură a avut loc pe 28 martie 2013, când din ordinul preÅŸedintelui Vladimir Putin, Comandamentul strategic Sud al armatei ruse a început o aplicaÅ£ie aeronavală neanunÅ£ată, cu trageri de luptă ÅŸi operaÅ£iuni de desant pe litoralul Mării Negre, după un scenariu la scară redusă, de ocupare a Dobrogei ÅŸi a capitalei României, în decurs de 4-6 ore.
În cursul anului 2012, în baza hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, simultan cu reînfiinÅ£area Brigăzii 18 Infanterie de la TimiÅŸoara a avut loc ÅŸi reînfiinÅ£area Brigăzii 9 Mecanizate „MărăşeÅŸti" de la ConstanÅ£a, pe structura fostei Divizii 9 Mecanizate, desfiinÅ£ate ÅŸi ea în 1999. Misiunea Brigăzii 9 Mecanizate fiind împiedicarea invaziei militare prin debarcarea pe litoralul Mării Negre, precum ÅŸi respingerea unei ofensive terestre din Bulgaria, pe teritoriul Dobrogei.
Numai că trăsătura de bază a armatei române a fost profilarea ei pe rezolvarea exclusivă a unei sarcini adiacente operaÅ£iunilor militare, adică pe controlarea teritoriului deja ocupat de o armată, superioară calitativ ÅŸi cantitativ. Aceasta a fost misiunea ei în Irak ÅŸi Afganistan. Practica din Irak a dovedit că astfel de misiuni pot fi îndeplinite, la fel de bine, de companii private de mercenari. DiferenÅ£a fiind aceea că în cazul companiilor private, SUA trebuia să plătească o sumă importantă de bani, în timp ce armata română făcea acelaÅŸi lucru gratis.
În ceea ce priveÅŸte capacitatea de a respinge o agresiune militară, armata română a renunÅ£at demult să o mai abordeze, ajungând azi în aceeaÅŸi situaÅ£ie cu cea a Republicii Mali. Pentru nivelul combativ apropiat de zero al armatei române, cea mai mare parte din vină o poartă corpul său de comandă, ireversibil virusat de nenumăraÅ£i impostori, făcuÅ£i generali pe baza gradului de rudenie cu familia prezidenÅ£ială ÅŸi a căror singură preocupare este aceea de a-ÅŸi da ilegal cât mai multe case din patrimoniul MApN. De altfel, am tratat pe larg acest subiect, într-un articol anterior.
Pe 18 aprilie 2013, ambasadorul FederaÅ£iei Ruse la BucureÅŸti, Oleg Malginov, a acordat un interviu cotidianului România Liberă, în care le-a amintit românilor cât de nesigure au devenit plaiurile lor mioritice, afirmând că scutul antibalistic american de la Deveselu reprezentă, mai întâi de toate, o potenÅ£ială ameninÅ£are pentru România. Această declaraÅ£ie l-a cam electrocutat pe Titus Corlăţean, ministrul de Externe al României. Cel cu nivelul de ambiÅ£ie al României care vizează trei zone principale din vecinătate: regiunea Extinsă a Mării Negre, Balcanii de Vest ÅŸi regiunea Orientului Mijlociu ÅŸi a Africii de Nord.
După terminarea lucrărilor Consiliului NATO-Rusia, Titus Corlăţean a dat declaraÅ£ii cu privire la aÅŸa-zise clarificări avute cu omologul său rus, Serghei Lavrov. Fără a exista o confirmare din partea rusă, referitoare la existenÅ£a vreunei audienÅ£e acordate de Lavrov ÅŸi nici la conÅ£inutul discuÅ£iilor, Corlăţean a afirmat că Lavrov personal l-a asigurat că a fost vorba de o „neînÅ£elegere” atunci când s-a vorbit despre posibilitatea ca România să devină o Å£intă a Rusiei din cauza elementelor scutului antirachetă amplasate la Deveselu.
Corlăţean pierde din vedere un lucru elementar, încurcându-se în propriile minciuni. Deoarece Lavrov nu putea să retracteze sau să interpreteze ceea ce el însuÅŸi i-a dictat ambasadorului Malginov să declare presei. Pentru că atunci când s-a oferit să-l găzduiască, Traian Băsescu a „omis" să condiÅ£ioneze semnarea acordului, de oferirea de către SUA a unei garanÅ£ii. Anume că el nu va fi îndreptat împotriva arsenalului strategic ÅŸi al forÅ£elor strategice ale FederaÅ£iei Ruse. Potrivit reglementărilor internaÅ£ionale, în absenÅ£a acestor garanÅ£ii oficiale scrise, orice obiectiv de pe teritoriul statului care a acceptat amplasarea unui sistem de arme străin, îndreptat împotriva Rusiei, poate fi supus represaliilor de tip militar, din partea acesteia. Cu scopul retragerii autorizaÅ£iei de amplasare.
Având în vedere toate aceste evoluÅ£ii, la punctul 2 al ÅŸedinÅ£ei Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAÅ¢), din 5 februarie 2013, a fost prevăzută solicitarea realizării, în cadrul OrganizaÅ£iei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), a unui plan de contingenţă pentru România. Planul de contingenţă sau de intervenÅ£ie, hotărăşte ce acÅ£iuni concrete vor fi întreprinse în cazul unui eveniment neprevăzut ce afectează grav ÅŸi negativ România ÅŸi care depăşeÅŸte capacitatea ei de reacÅ£ie. Acest plan este răspunsul la o agresiune militară externă ÅŸi este cerut în cazul în care există indicii temeinice că România este ameninÅ£ată real.
Planul conÅ£ine un algoritm cu rolurile fiecărui membru NATO, care acceptă să intervină în favoarea României, graficul de cooperare pe etape ÅŸi misiuni, în cazul declanşării agresiunii împotriva României. El mai prevede ÅŸi o listă completă cu echipamentul ÅŸi tehnica de luptă necesară pentru a sprijini soluÅ£ia supravieÅ£uirii României. Nici după 3 luni, NATO n-a dat curs acestei solicitări a României, semn că nu prea e dispus nici un stat membru să facă ÅŸi altceva decât să condamne verbal o eventuală agresiune militară îndreptată împotriva acestei ţări.
