Ca si comunismul, o noua Stafie bantuie Europa !
Mişcarea de prefacere a marxismului economic în marxism cultural a început în anii ‘20 ai secolului trecut, cu ceea ce a rămas în istorie sub numele de Şcoala de la Frankfurt – fondata de un grup de marxişti, marea lor majoritate evrei, care au emigrat în Statele Unite ale Americii, în anii ‘30, cînd Germania a derapat în epoca nazistă. În mediul academic de peste Ocean influenţa lor a crescut treptat, pînă astăzi, cînd a devenit covîrşitoare la nivelul întregii societăţi. Generaţii în şir au fost formate în tiparele corectitudinii politice, ceea a provocat modificări sociale importante.
Marxismul cultural şi-a propus iar să dărîme „lumea veche”, întemeiată pe tradiţie – înţeleasă ca moştenirea socială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvînt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală şi socială, ateism şi viciu. Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forţa de către stat şi menţinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de acelaşi stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gîndi, vorbi şi acţiona decît în limitele trasate de corectitudinea politică,iar noua propaganda va susţine că numai fără libertate sîntem liberi cu adevărat.
Normalitatea va fi redefinită, după calapodul… corectitudini politice, aşa cum se întîmplă deja în unele ţări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realităţii cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca de pildă, „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domnişoară”, „soţ”, „soţie” şi oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale bărbatului şi femeii în familie şi în societate.
Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit… Sexualitatea devine astfel esenţială în ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează bună parte din temeliile „lumii vechi”.
Alte cuvinte vor deveni normă, ca „gen” în loc de „sex”, „partener(ă)” în loc de „soţ(ie)”, „persoană cu nevoi speciale” în loc de „invalid” sau „handicapat”, „persoană de culoare”, în loc de „negru”, „persoană cu dimensiuni” în loc de „gras” sau „obez” ş.a.m.d. sub pretextul că astfel înlătură discriminarea. O ipocrizie pură, menită să justifice poliţia gîndirii ,care ţinteste iar crearea unui „om nou” (fără de care nu ar fi posibilă o „lume nouă”, nu-i aşa?),tot printr-un proces de spălare pe creier,ca in comunism.
Prin urmare,peste decenii , idealurile marxiştilor au rămas fundamental aceleaşi, doar mijloacele au fost schimbate. Neomarxiştii ,mereu „nelinistiti”ca sa conduca Lumea, au înţeles că „războiul” pentru o Nouă Ordine Mondială,in actualele conditii este în primul rînd unul cultural.Manifestandu-se tot mai insistent in plan politic si national, sunt toate „sansele” ca in perspectiva sa genereze din nou confruntari si razboaie
Din S.U.A., corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar şi cu ajutorul mass media, şi în Europa, unde are o înrîurire semnificativă asupra politicilor publice. Şi în România se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de Facultăţile de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Comunicare, în care scrierile corifeilor Şcolii de la Frankfurt sînt canonice. Puţini sînt profesorii care au îndrăzneala de a spune deschis adevărul: corectitudinea politică este o utopie, iar utopiile,ca si fascismul si comunismul, ucid echilibrul social-politic si national generand contradictii ireconciliabile,
De exemplu, prin manipularea limbajului, homosexualitatea,va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit… Sexualitatea,ce tine,pana la urma de intimitatea persoanei, devine astfel esenţială în ideologia marxismului cultural (!). Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează bună parte din temeliile „lumii vechi”.
Noua utopie are, ca şi marxismul clasic (vechea utopie), ambiţia de a deveni „religia” Noii Ordini. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de raţiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujeşti pînă la ultimele consecinţe. Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-şi păstreze libertatea (de gîndire, expresie şi acţiune), adică umanitatea. Cît mai e posibil. Deocamdată este. (ddr)
Marxismul cultural şi-a propus iar să dărîme „lumea veche”, întemeiată pe tradiţie – înţeleasă ca moştenirea socială, cu a sa axă imuabilă: raportarea la divinitate. Într-un cuvînt, vrea să distrugă normalitatea. În loc, va instaura o Nouă Ordine Mondială, bazată pe teroare, nivelare culturală şi socială, ateism şi viciu. Această „lume nouă” ar fi expresia unui totalitarism crunt, impus cu forţa de către stat şi menţinut prin controlul permanent asupra persoanei, exercitat de acelaşi stat (eventual, unul global). Nimeni nu va putea gîndi, vorbi şi acţiona decît în limitele trasate de corectitudinea politică,iar noua propaganda va susţine că numai fără libertate sîntem liberi cu adevărat.
Normalitatea va fi redefinită, după calapodul… corectitudini politice, aşa cum se întîmplă deja în unele ţări din Occident. Proces care începe prin schimbarea aparentă a realităţii cu ajutorul unei noi limbi. Unele cuvinte vor fi interzise, ca de pildă, „mamă”, „tată”, „doamnă”, „domnişoară”, „soţ”, „soţie” şi oricare altele ce amintesc de rolurile diferite ale bărbatului şi femeii în familie şi în societate.
Prin manipularea limbajului, homosexualitatea, de exemplu, va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit… Sexualitatea devine astfel esenţială în ideologia marxismului cultural. Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează bună parte din temeliile „lumii vechi”.
Alte cuvinte vor deveni normă, ca „gen” în loc de „sex”, „partener(ă)” în loc de „soţ(ie)”, „persoană cu nevoi speciale” în loc de „invalid” sau „handicapat”, „persoană de culoare”, în loc de „negru”, „persoană cu dimensiuni” în loc de „gras” sau „obez” ş.a.m.d. sub pretextul că astfel înlătură discriminarea. O ipocrizie pură, menită să justifice poliţia gîndirii ,care ţinteste iar crearea unui „om nou” (fără de care nu ar fi posibilă o „lume nouă”, nu-i aşa?),tot printr-un proces de spălare pe creier,ca in comunism.
Prin urmare,peste decenii , idealurile marxiştilor au rămas fundamental aceleaşi, doar mijloacele au fost schimbate. Neomarxiştii ,mereu „nelinistiti”ca sa conduca Lumea, au înţeles că „războiul” pentru o Nouă Ordine Mondială,in actualele conditii este în primul rînd unul cultural.Manifestandu-se tot mai insistent in plan politic si national, sunt toate „sansele” ca in perspectiva sa genereze din nou confruntari si razboaie
Din S.U.A., corectitudinea politică a fost exportată, pe filieră academică, dar şi cu ajutorul mass media, şi în Europa, unde are o înrîurire semnificativă asupra politicilor publice. Şi în România se simte tot mai puternic suflul corectitudinii politice, alimentat de Facultăţile de Filosofie, Ştiinţe Politice şi Comunicare, în care scrierile corifeilor Şcolii de la Frankfurt sînt canonice. Puţini sînt profesorii care au îndrăzneala de a spune deschis adevărul: corectitudinea politică este o utopie, iar utopiile,ca si fascismul si comunismul, ucid echilibrul social-politic si national generand contradictii ireconciliabile,
De exemplu, prin manipularea limbajului, homosexualitatea,va deveni doar o opţiune sexuală între altele, deci normală, şi nu o perversiune. Iar cine va avea curajul să demaşte această minciună va fi pedepsit… Sexualitatea,ce tine,pana la urma de intimitatea persoanei, devine astfel esenţială în ideologia marxismului cultural (!). Prin schimbarea perspectivei asupra sexualităţii, marxiştii culturali transformă anormalul în normal, dictează noi reguli de moralitate publică şi dinamitează bună parte din temeliile „lumii vechi”.
Noua utopie are, ca şi marxismul clasic (vechea utopie), ambiţia de a deveni „religia” Noii Ordini. O ideologie în care trebuie să crezi, dincolo de raţiune, căreia trebuie să i te închini fără murmur, pe care trebuie să o slujeşti pînă la ultimele consecinţe. Iată de ce este necesar să o respingă ferm oricine vrea să-şi păstreze libertatea (de gîndire, expresie şi acţiune), adică umanitatea. Cît mai e posibil. Deocamdată este. (ddr)
