Calendarul popular al lunii MARTIE
Nici o alta luna de peste an nu cunoaste atatea sarbatori precum Martie: 1 Martie – Martisorul, 9 Martie – 40 de Sfinti, 25 Martie – Bunavestire sau Blagovesteniile, zilele Babelor, apoi zilele Mosilor... Si intotdeauna, in Martie se intra in Postul Mare al Sfintelor Pasti. De buna seama ca nu degeaba, ci pentru ca urmeaza explozia vegetatiei, reinnoirea lumii dupa o iarna in care toata natura parea moarta. Si, bineinteles, pentru ca omul traditional, bine echilibrat si ancorat in fluxul viu al ritmurilor cosmice, incepea Anul Nou agricol. Nimic ciudat in aceasta, ba dimpotriva, o normalitate si o frumusete aproape edenica, ce-l poate face chiar melancolic pe omul modern, citadin.
In conceperea vechilor calendare, lunile anului au ocupat un loc distinct.
Martie, prima luna a stravechiului calendar roman, cu inceputul anului in prima zi a acestei luni si luna a saptea din calendarul biblic (bisericesc), a devenit apoi luna a treia din calendarele reformate (iulian si gregorian).
Cu timpul, aceasta luna a capatat denumiri populare diferite, precum: Mart, Martiu, Martisor, Germinar etc. Denumirile lunii tradeaza anumite divinitati populare, iar cea de Germinar ilustreaza inceputul si, apoi, trezirea galopanta a naturii la viata, a incoltirii anumitor seminte. Denumirea de Mart a aceste luni, in care are loc echinoctiul de primavara, precum si inceputul Anului Agrar, a celui piscicol si apicol, a fost dedicata Zeului Mars, cat si planetei Marte. Dar aceasta luna avea in calendarul popular si o numire feminina, cea de Marta, ce aminteste de un personaj mitologic sinonim cu Dochia, care era invocata in diverse practici magice, in vraji si descantece; Marta fiind celebrata cand era luna noua, in special pentru alungarea bolilor si a puricilor din casa.
Mitologia populara l-a perceput pe Martie ca fiind un mosneag destul de indaratnic si nestatornic in manifestarile sale, aceste aspecte repercutandu-se asupra vremii schimbatoare la scurte intervale de timp. Lui ii placea, conform credintelor populare, alternanta dintre frig si caldura, dintre zapada si ploaie. 
Martie isi tradeaza instabilitatea si atunci cand este vizitat de Aprilie, vecinul sau, care, conform legendei, vine in casa lui Martie intr-o sanie, dar Martie, din rautate, topeste zapada, obligandu-l pe musafir sa-si construiasca o caruta. Insa cum imediat pamantul a fost inundat, Aprilie este din nou nevoit sa-si confectioneze o luntre pentru a se intoarce pe taramul sau.
Persistenta inca a zilelor friguroase era motivata, in credintele populare, de razbunarea acestei luni fata de oameni, care, satui de frig, cauta sa scape de ea cat mai grabnic. In speranta dominarii, Martie mai sloboade si zile ceva mai calduroase, topind zapada sau oferind si ploaie. Alte credinte populare il infatiseaza pe Martie ca fiind frate bun cu Februarie si, la fel ca fratele sau, daca nu i-ar fi rusine, ar degera vitelul in vaca, oala pe foc si copilul in pantecele mamei.
Pana in prima parte a secolul al XX-lea, in aceasta luna lumea obisnuia sa semene graul de primavara, ovazul, mazarichea, secara, meiul, trifoiul rosu, visdeiul si sparceta; acum se incep lucrarile in vii si livezi etc.
