Cămătăria: Crima veacurilor. „Lăcomia bancherilor”!
Mulți istorici cred, la fel ca și mine, că cea mai fericită perioadă a istoriei din Occidentul creștin a fost în timpul Evului Mediu înalt în orașele care crescuseră cel mai mult în Germania, Italia, Franța și Anglia.
Probabil cea mai accesibilă cronică despre cum era viața atunci poate fi găsită în „Poveștile Canterbury” de Chaucer.
În centrul acestor orașe se aflau catedralele gotice care erau atât noduri spirituale, cât și tehnologice.
Caracteristic vieții economice a epocii era faptul că Biserica interzisese cămătăria. Aceasta a fost cheia libertății personale.
Cămătăria – cea mai mare crimă a veacurilor!
Linia de despărțire dintre acea epocă și cea a noastră a luat ființă în jurul anului 1500, când familia germană Fugger l-a convins pe Papa să înceapă să permită cămătăria, practică care s-a răspândit rapid.
Această practică a asigurat că, treptat, toată bogăția societății va reveni în mod inevitabil bancherilor, mai ales atunci când aceștia au câștigat privilegiul de a crea bani de hârtie sau credite de înregistrare în cont „din aer” și apoi să le împrumute cu dobândă.
„Noi purtăm doar semințe.” O poveste de Crăciun a conștiinței pure.
Aceasta a fost cea mai mare crimă a veacurilor.
Trebuie să ne amintim că era creștină a început când Iisus a făcut ultima sa vizită la Ierusalim, mergând la Templu și dând afară pe împrumutătorii de bani care îl profanaseră.
Templul simbolizează, desigur, toată viața umană dată de Dumnezeu.
Când cămătăria s-a răspândit după 1500, cetățenii și-au pierdut treptat toate drepturile și sfințenia umană, când au devenit datornici la cămătătorii de bani și au fost din punct de vedere juridic simple bunuri motrice a căror întreagă bunăstare, și chiar viața lor (închisorile debitorilor), au fost sacrificate bancherilor.
Acest lucru s-a înțeles la acea vreme.
Este ceea ce Shakespeare a descris în „Comerciantul de la Veneția”.
Despre asta au fost legendele Faust, cu oameni care acum își vând sufletele diavolului în timp ce își ruinau semenii.
Acum, 500 de ani mai târziu, procesul este finalizat.
Omul obișnuit este un sclav al datoriilor, supus unor regimuri de război nesfârșit, supus în orice moment la închisoare pentru cele mai banale infracțiuni și acum demn doar să fie ucis de cea mai recentă „plandemie”.
Dar oamenii vor să fie liberi, așa că o mână de națiuni, conduse de BRICS, se desprind de paradigma sclaviei.
Toate aceste națiuni sunt marcate de bănci centrale puternice deținute de guvern care își văd rolul de promovare a bunăstării societății, nu de gardieni și propagandiști care lucrează pentru bancheri și alte elite.
Se pare acum că națiunile din Occident controlate de regimul de cămătărie au renunțat la controlul lumii și încearcă doar să „asigure tărâmul” prin înrobirea tot mai perfectă a populațiilor lor supuse tot mai nesănătoase și oprimate. Între timp, ei împing și cercetează în jurul perimetrelor căutând punctele slabe ale acelor națiuni care au spus „nu”.
Există într-adevăr oameni în Occident care caută să evadeze, dar orice mișcare organizată este imediat zdrobită.
Totuși, câțiva indivizi pot găsi o cale… Binecuvântări pentru ei.
NOTA
Richard C. Cook este co-fondator și investigator principal pentru Institutul Geopolitic American.
Cook este un analist federal cu o vastă experiență în diverse agenții guvernamentale, inclusiv Comisia pentru Serviciul Civil al SUA, FDA, Casa Albă Carter, NASA și Trezoreria SUA.
În calitate de avertizor la momentul dezastrului Challenger, el a dezvăluit îmbinările cu inele O-ring defecte care au distrus Naveta, documentându-și povestea în cartea sa „Challenger Revealed”.
După ce a lucrat la Trezorerie, a devenit un critic vocal al sistemului monetar controlat de finanțele private, detaliându-și preocupările în „Deținem aceste adevăruri: Speranța reformei monetare”.
El a servit ca consilier al Institutului Monetar American și a lucrat cu congresmanul Dennis Kucinich pentru a pleda pentru înlocuirea Rezervei Federale cu o monedă națională autentică. Vezi noua sa carte, Our Country, Then and Now , Clarity Press, 2023.
„Orice întreprindere umană trebuie să slujească vieții, trebuie să caute să îmbogățească existența pe pământ, ca nu cumva omul să devină sclav acolo unde încearcă să-și stabilească stăpânirea!” Bô Yin Râ (Joseph Anton Schneiderfranken, 1876-1943), Traducere Posthumus Projects Amsterdam, 2014. Vezi, de asemenea, ediția Kober Press a Cărții despre Dumnezeul Viu aici .
Autor: Richard C. Cook ,
Preluare: Global Research
Sursa: IonCoja.ro
Și cine sunt cămătarii?