Campionatul UNIC, numit ,,Steaua”
Fotbalul românesc trece prin momente grele şi, în acelaşi timp, dezgustătoare şi chiar penibile. Parcă trăim vremurile de altădată, când jucătorii X sau Y erau luaţi cu arcanul şi duşi pe la Steaua, Dinamo, Moreni sau Victoria. Măcar atunci erau mai multe echipe, care funcţionau după interesele de partid şi de stat…Acum este doar una şi bună, care jonglează cu banii şi, într-o opulenţă desăvârşită, goleşte toate celelalte echipe de valori, pentru ca mai apoi, după ce şi-a făcut pofta, pe multe să le înstrăineze…Asta, dacă respectivii jucători nu cumva s-au plafonat între timp sau chiar au clacat. Aşa au păţit mulţi fotbalişti buni, care au plecat de la echipele lor, în căutarea mirajului şi a faimei mioritice, propovăduite de mai marele echipei. De-a lungul timpului, între mrejele pastorale s-au încurcat, printre mulţi alţii, Sânmărtean, Râpă, Pârvulescu, Ţucudean, Lemnaru, Luchin, Tade sau tinerii braşoveni Enceanu şi Mihalcea. Nu a reuşit niciunul să iasă teafăr din această încercare, iar dacă au reuşit totuşi această performanţă, mai departe nu au mai fost ei…Aşa se va întâmpla peste ceva timp cu Tănase sau cu jucătorii proaspăt cedaţi de Astra, inclusiv, mai nou, cu Alibec…Cu toţii vor intra, mai devreme sau mai târziu (dacă nu au păţit-o deja!), într-un colimator bucolic, după ce au fost ademeniţi în mrejele câştigurilor mari, poate nefireşti pentru un fotbal sărac şi agonizant. Însăşi ideea de a juca la Steaua, în aceste vremuri tulburi, poate fi o provocare care zdrobeşte, sub propria-i greutate nefirească…Sigur, se poate spune că totul este firesc sau legal…Cu ce preţ însă? Cu preţul unui campionat care ne aduce aminte de conducătorul UNIC, care manipula o societate întreagă…Acum, Steaua domină un campionat întreg dar, vai, este singură, părăsită de mult de potenţialii rivali, care au ajuns să lupte pentru supravieţuire şi îşi vând bunurile cele mai de preţ, pentru a evita colapsul! Steaua este singură, unică şi, pentru moment indestructibilă, dar numai pe plaiurile mioritice, unde cornul sună a jale…
Dorin Duşa
