Cand o fi fost ultima dată Kelemen Hunor sincer? Și a jurat de multe ori pentru Statul român!
Kelemen Hunor, dupa ce Andrei Plesu l-a criticat pentru declaratiile legate de centenarul Romaniei: Aleg sa fiu considerat mai degraba prost crescut, dar sincer, decat cu tact, dar meschin
Liderul UDMR Kelemen Hunor i-a raspuns scriitorului Andrei Plesu, dupa ce acesta l-a criticat, intr-un editorial publicat in ziarul Adevarul, pentru cateva declaratii recente legate de centenarul Romaniei: „Eu aleg sa fiu considerat mai degraba prost crescut, dar sincer, decat un om cu mult tact, dar meschin”, spune Kelemen Hunor, adaugand: „tacerea meschina este preferabila sinceritatii deranjante?”.
Kelemen Hunor mai scrie, in dreptul sau la replica: „Apropo de nerealizari, dupa cum ne reproseaza domnul Plesu – recunosc, si noi suntem vinovati pentru toate nerealizarile posibile, desigur, intr-o proportie de sase si ceva la suta si pentru toata perioada de o suta de ani.
Bineinteles, daca Ceausescu ne-ar fi vandut pe bani frumosi si pe noi, asa cum a procedat cu evreii si sasii, nu ar mai fi avut nevoie de politici complicate de asimilare, iar statul ar fi avut un castig financiar substantial si, implicit, vina noastra ar fi fost, proportional, mult mai mica.
Romania ar fi avut mai multe autostrazi, o economie mai solida si in permanenta crestere, poate ca si dictatura ar fi fost mai ingaduitoare, iar dupa 1989, statul de drept ar fi fost mult mai solid, nemaivorbind de calitatea aerului pe care il respiram.” Andrei Plesu a publicat, recent, un editorial critic la adresa liderului maghiar, intitulat:
„<Aerul> pe care il respiram”
”Apropo de politicieni: nu-mi iese din minte proasta crestere, lipsa de tact, mediocritatea contextuala a unui lider maghiar, care a tinut sa precizeze ca minoritatea pe care o reprezinta nu vrea si nu poate sa participe la sarbatoarea Centenarului. Tot ce a reusit, prin aceasta tifnoasa remarca, a fost sa stimuleze exact retorica nationalista pe care o amendeaza, cind e vorba de ‘ceilalti’.
Dl Kelemen Hunor, caci despre el este vorba, nu se simte in largul lui sa accepte o sarbatoare nationala, in lipsa oricaror ‘realizari’ in ultima suta de ani. Nu cred ca m-am manifestat vreodata ca xenofob, ca mincator de unguri, ca sustinator al nationalismului autohton, mai ales cind el ia forme extreme, sau ridicole. Dar nu pot sa nu observ ca unele ‘realizari’ am avea de raportat, totusi, pentru a imblinzi exigentele dlui Hunor: de pilda, n-am ezitat sa-l numim ministru al Culturii (2009-2012), dupa ce, mai intii, fusese secretar de stat. Uniunea Scriitorilor din Romania n-a ezitat sa-l premieze, pentru merite literare, in 1995, iar in anul 2000, Presedintia i-a oferit distinctia suprema (‘Steaua Romaniei’).
Nu s-ar zice ca dl Hunor a fost ‘discriminat’, ca minoritar, in toti acesti ani (doar daca nu cumva am vrut sa-l ‘asimilam’ pe sest, cum facem mereu de la 1918 incoace…). Pe de alta parte, deputat in Parlamentul tarii de peste 16 ani, dl Hunor are si dinsul, probabil, partea lui de raspundere, daca e sa contabilizam ‘realizarile’ si esecurile guvernarilor autohtone (cu care, indiferent de culoarea politica,
UDMR s-a aliat, de regula, fara prejudecati). L-as invita, deci, fara suparare, sa nu mai stimuleze vrajba dintre romani si nenumaratii maghiari pe care, sunt sigur, nu-i reprezinta. Sa ne lase pe toti sa respiram, prieteneste, acelasi aer, cu bunele si relele lui”, a scris Andrei Plesu despre Kelemen Hunor.
Kelemen Hunor mai scrie, in dreptul sau la replica: „Apropo de nerealizari, dupa cum ne reproseaza domnul Plesu – recunosc, si noi suntem vinovati pentru toate nerealizarile posibile, desigur, intr-o proportie de sase si ceva la suta si pentru toata perioada de o suta de ani.
Bineinteles, daca Ceausescu ne-ar fi vandut pe bani frumosi si pe noi, asa cum a procedat cu evreii si sasii, nu ar mai fi avut nevoie de politici complicate de asimilare, iar statul ar fi avut un castig financiar substantial si, implicit, vina noastra ar fi fost, proportional, mult mai mica.
Romania ar fi avut mai multe autostrazi, o economie mai solida si in permanenta crestere, poate ca si dictatura ar fi fost mai ingaduitoare, iar dupa 1989, statul de drept ar fi fost mult mai solid, nemaivorbind de calitatea aerului pe care il respiram.” Andrei Plesu a publicat, recent, un editorial critic la adresa liderului maghiar, intitulat:
„<Aerul> pe care il respiram”
”Apropo de politicieni: nu-mi iese din minte proasta crestere, lipsa de tact, mediocritatea contextuala a unui lider maghiar, care a tinut sa precizeze ca minoritatea pe care o reprezinta nu vrea si nu poate sa participe la sarbatoarea Centenarului. Tot ce a reusit, prin aceasta tifnoasa remarca, a fost sa stimuleze exact retorica nationalista pe care o amendeaza, cind e vorba de ‘ceilalti’.
Dl Kelemen Hunor, caci despre el este vorba, nu se simte in largul lui sa accepte o sarbatoare nationala, in lipsa oricaror ‘realizari’ in ultima suta de ani. Nu cred ca m-am manifestat vreodata ca xenofob, ca mincator de unguri, ca sustinator al nationalismului autohton, mai ales cind el ia forme extreme, sau ridicole. Dar nu pot sa nu observ ca unele ‘realizari’ am avea de raportat, totusi, pentru a imblinzi exigentele dlui Hunor: de pilda, n-am ezitat sa-l numim ministru al Culturii (2009-2012), dupa ce, mai intii, fusese secretar de stat. Uniunea Scriitorilor din Romania n-a ezitat sa-l premieze, pentru merite literare, in 1995, iar in anul 2000, Presedintia i-a oferit distinctia suprema (‘Steaua Romaniei’).Nu s-ar zice ca dl Hunor a fost ‘discriminat’, ca minoritar, in toti acesti ani (doar daca nu cumva am vrut sa-l ‘asimilam’ pe sest, cum facem mereu de la 1918 incoace…). Pe de alta parte, deputat in Parlamentul tarii de peste 16 ani, dl Hunor are si dinsul, probabil, partea lui de raspundere, daca e sa contabilizam ‘realizarile’ si esecurile guvernarilor autohtone (cu care, indiferent de culoarea politica,
UDMR s-a aliat, de regula, fara prejudecati). L-as invita, deci, fara suparare, sa nu mai stimuleze vrajba dintre romani si nenumaratii maghiari pe care, sunt sigur, nu-i reprezinta. Sa ne lase pe toti sa respiram, prieteneste, acelasi aer, cu bunele si relele lui”, a scris Andrei Plesu despre Kelemen Hunor.
