Când Regele sau Președintele se bagă în seamă unde nu le este treaba…
Ante Scriptum: Zilele trecute un neispravit fara nume se intreba, pe un canal media: ” ce Mare Erou al Marii Uniri a fost si generalul acela, Dragalina, care a murit degeaba, in locul unui soldat care trebuia sa fie pe pod, nu el!” Bravo Gogule!! Dar nu pentru Gogu sunt randurile de mai jos…
In anul 1916, inainte ca Romania sa intre in primul razboi mondial de partea aliaților, Dragalina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflata la Drobeta Turnu Severin. Dupa ce a atacat in dimineața zilei de 15/28 august 1916 la Porțile de Fier, trupele romane aflate sub comanda generalului Dragalina au reușit la 19 august/1 septembrie sa ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina și Dranic, eliberand in zilele urmatoare orașul Orșova.
Ofensiva germano-austro-ungara a fost stopata pana la inceputul lunii octombrie, Divizia 1 reușind sa-și mențina pozițiile. Ca urmare a declanșarii unei masive ofensive germane și austro-ungare in Valea Jiului (conduse de generalul Paul von Kneussl, in dimineața zilei de 11/24 octombrie 1916 generalul Dragalina a primit ordin sa se deplaseze la Craiova, unde a fost numit in funcția de comandant al Armatei a I-a.
Ofensiva germano-austro-ungara a fost stopata pana la inceputul lunii octombrie, Divizia 1 reușind sa-și mențina pozițiile. Ca urmare a declanșarii unei masive ofensive germane și austro-ungare in Valea Jiului (conduse de generalul Paul von Kneussl, in dimineața zilei de 11/24 octombrie 1916 generalul Dragalina a primit ordin sa se deplaseze la Craiova, unde a fost numit in funcția de comandant al Armatei a I-a.
Exploatand relieful țarii, a decis sa duca lupta in munți, stabilind inceperea ofensivei la 14/27 octombrie.
În ordinul de zi din 11/24 octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul și onoarea de roman a fiecarui soldat: „Ofițeri și soldați ai Armatei I-a romane, din acest moment am luat comanda armatei și cer imperios la toți, de la General la soldat: in primul rand apararea cu viața a sfantului pamant al țarii noastre, apararea vetrei stramoșești, a ogorului și a cinstei numelui de roman. Cer la toți cea mai deplina ascultare și cea mai stricta executare a ordinelor. Trupa care nu inainteaza, sa moara pe loc.”
În ordinul de zi din 11/24 octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul și onoarea de roman a fiecarui soldat: „Ofițeri și soldați ai Armatei I-a romane, din acest moment am luat comanda armatei și cer imperios la toți, de la General la soldat: in primul rand apararea cu viața a sfantului pamant al țarii noastre, apararea vetrei stramoșești, a ogorului și a cinstei numelui de roman. Cer la toți cea mai deplina ascultare și cea mai stricta executare a ordinelor. Trupa care nu inainteaza, sa moara pe loc.”
In dimineața zilei de 12/25 octombrie 1916, generalul Dragalina a luat o mașina, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și a pleacat personal in Valea Jiului in recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați in primele linii, deoarece legaturile cu unitațile inaintate erau intrerupte. A fost sfatuit sa nu se aventureze in sectorul de contact al celor doua armate, deoarece liniile de demarcație nu erau stabile.
A ajuns in primele linii și a trecut podul din apropierea Manastirii Lainici, unde s-a spovedit și s-a impartașit. La intoarcere, podul a fost cuprins intr-un schimb de focuri. Mașina a trecut in viteza pe pod prin ploaia de gloanțe, dar cateva gloanțe iși ating ținta. Generalul este ranit de doua gloanțe in brațul stang și in omoplat. Mașina a reușit sa ajunga in tabara romana, iar Dragalina a fost transportat de urgența la postul sanitar din Gura Sadului, unde a fost bandajat și i s-au curațat ranile. A fost dus apoi la Targu Jiu și in aceeași zi la Craiova, unde doctorii au decis ca era necesara amputarea brațului.
Daca Ioan Dragalina ar fi fost un simplu soldat ranit, la primul post sanitar sau spital, fara nicio discutie ori intarziere, el ar fi fost supus operatiei de amputare a bratului stang. Membrul fusese sfaramat intre cot si umar, cu osul (humerusul) rupt, sau spart, neregulat de un glont dum-dum. Ioan Dragalina era insa un general, si inca comandant de Armata!
Regele, care, adevarat, tinea mult la viata viteazului sau general, a vrut sa fie sigur ca nu se face nicio greseala, ca viata lui va fi la adapost de orice surpriza neplacuta si deci, curand dupa aceea, sa-si reia comanda Armatei. Si, astfel, regele, fara sa-i ceara nimei, a intins mana sa protectoare asupra generalului grav ranit, dand ordinul telegrafic la Craiova.
Regele, care, adevarat, tinea mult la viata viteazului sau general, a vrut sa fie sigur ca nu se face nicio greseala, ca viata lui va fi la adapost de orice surpriza neplacuta si deci, curand dupa aceea, sa-si reia comanda Armatei. Si, astfel, regele, fara sa-i ceara nimei, a intins mana sa protectoare asupra generalului grav ranit, dand ordinul telegrafic la Craiova.
,,Din ordinul M.S. Regelui, generalul Dragalina va fi imediat transportat la Bucuresti, unde va fi primi ingrijirile necesare la spitalul Regina Maria. Aceasta mana regala a fost insa fatala, iar monarhul, semnand acest ordin telegrafic, a semnat de fapt sentinta de condamnare la moarte a generalui. Intre timp, la Craiova, marele chirurg dr. Poenaru – asistat de dr. August si Potarca – facuse ultimele pregatiri pentru operatie, dupa ce, in prealabil, se ceruse consimtamantul generalului pentru amputarea bratului.
A fost o chestiune de cateva nefericite minute ca totul sa se termine cu bine, urmand ca generalul Dragalina sa intre in convalescenta peste cateva zile!
Dar respectind ordinul regal, Marele Cartier General a ordonat printr-o telegrama ca generalul Dragalina sa fie transportat de urgența la Spitalul Militar de la Palatul Regal din București. Executand ordinul regal, medicii s-au oprit din a da mai departe asistenta generalului grav ranit, au refacut bandajul bratului, l-au urcat cu targa pe masina si l-au condus la gara. Aici il astepta vagonul-motor, insotit de un medic-ofiter de rezerva (!!) care a pornit cu viteza la Bucuresti. Dar drumul era lung, liniaCFR era simpla si era razboi, cu statiile si liniile blocate de trenuri militare.
Si, astfel, automotorul nu a putut ajunge la Bucuresti in trei ore, ci tocmai a doua zi, 13 octombrie, seara.!! Iata o mare greseala, din pacate fatala! A stat 26-27 de ore pe o targa, intr-un vagon care trepida si huruia, cu un nepriceput de medic locotenent in rezerva, care nu s-a priceput sa-i acorde nicio ingrijire medicala, fara ca bandajul sa-i fie primenit, fara hrana adecvata si probabil fara apa.
La București i s-a dezinfectat rana, i s-a scos glontele din omoplat, iar brațul i-a fost pus in ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al Romaniei i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul.
Regele dorise ca generalul sau fie operat numai de un anumit medic chirurg, doctorul Toma Ionescu, pe care il considera o somitate in materie.
La București i s-a dezinfectat rana, i s-a scos glontele din omoplat, iar brațul i-a fost pus in ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al Romaniei i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul.
Regele dorise ca generalul sau fie operat numai de un anumit medic chirurg, doctorul Toma Ionescu, pe care il considera o somitate in materie.
Alt ghinion, Doctorul Toma Ionescu se afla in… Moldova si i s-a trimis …tot ordin regal de a se inapoia imediat la Bucuresti, unde el a sosit abia in ziua de 15/28 octombrie. Era deja prea tarziu. La 16/29 octombrie 1916, generalului erou i-a fost amputat brațul stang. Deși starea sa incepuse sa se imbunatațeasca, spre seara s-a declanșat septicemia. A murit in seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916.
Slujba de inmormantare a fost oficiata la Biserica Alba din București, in prezența excesiv inutila a regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol a II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Bratianu (prim-ministrul Romaniei), Vintila I.C. Bratianu (ministrul de razboi), Barbu Ștefanescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari straini in Romania. Este inmormantat in Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).
In acea zi, marele istoric şi savant român Nicolae Iorga spunea: ,,Astăzi, Bucureştii văd trecând convoiul aceluia care, în zvonul uşuratic de ieri al marelui oraş, era unul din muncitorii cei mai harnici şi mai bucuroşi pentru binele patriei şi izbăvirea neamului. Cu pietate, fiecare va privi ultimul lui drum… Mâine, când Banatul lui părintesc va fi carne din trupul României biruitoare, când departe, în Caransebeş, va flutura steagul sub care şi-a vărsat sângele, vor ridica pe locul unde el a fost dăruit neamului statuie de bronz, întru pomenirea curatei figuri de erou”.
Intr-adevăr, după terminarea primei mari conflagraţii mondiale şi când liniştea s-a aşternut peste câmpurile de bătălie, cetăţenii oraşului Lugoj, manifestându-şi dragostea şi preţuirea lor faţă de ,,Eroul de la Jiu”, i-au înălţat în centrul oraşului o impunătoare statuie, pe al cărei frontispiciu stau scrise puţine, dar mişcătoare cuvinte: ,,Eroul naţional, general Ioan A. Dragalina” (1860-1916). Iar în oraşul Caransebeş, o placă memorială şi o statuie frumoasă amintesc de pilduitoarea existenţă şi jertfă a eroicului fiu al acestor meleaguri. Generalul Ioan Dragalina a fost tatăl viitorului general român Corneliu Dragalina (1887-1949), născut de asemenea la Caransebeș și al comandorului de marină Virgil Dragalina. (sursa; glasul info)
