„Când vezi că mulțimea aleargă într-o direcție, du-te în direcția opusă”!
Când e vorba de astfel de teme, respect cu sfințenie un principiu, un postulat enunțat sublim de Mark Twain:
„Ori de câte mă regăsesc de aceeași parte cu majoritatea, știu că trebuie să mai reflectez”.
Bukowski l-a completat:
„Când vezi că mulțimea aleargă într-o direcție, du-te în direcția opusă. Majoritatea se înșală de fiecare dată!”
La scurt timp după ce public o astfel de postare, lista de prieteni virtuali se eliberează, se purifică, devenind de zeci, uneori de sute de ori mai redusă, având iar loc pentru oameni noi. Și e perfect. Căci refuz cu obstinație să am în preajmă, chiar și în spațiul virtual, despoți lacunari în gândire și lapidatori ai diversității.
Sunt mândru că deranjez astfel de oameni și că nu rezonez cu ei. Totuși, ce e fascinant când observ acest lucru e că tocmai acei oameni care declamă despre principii precum libertatea, toleranța sau democrația sunt atât de incapabili să tolereze orice fel de opinii care se îndepărtează de la „linia oficială” încât nu suportă nici măcar să se confrunte cu ele. Principiul unora e acesta: Ai libertatea de a gândi FIX ca mine. Dacă nu, ești un (aici apar contextualele etichete găunoase) și/sau „ești plătit să faci propagandă”.
Cu ce o fi diferită mentalitatea de tipul ăsta de cea a dictatorilor doar ei știu, căci eu sigur nu văd nici o diferență. Am căutat mereu să mă confrunt constant cu opinii antagonice cu ale mele, să ascult cu interes și cu plăcere argumentele care au dus la formarea unor concluzii diamteral opuse și să înțeleg ce îi determină pe oameni să se lase atât de ușor înșelați de propaganda celor care se zbat să mancurtizeze umanitatea.
Respect cu sfințenie orice opinie, mai ales când e și argumentată, chiar dacă nu sunt de acord cu ea, și nu mă dau nicicând în lături de la dezbaterile constructive – bazate pe argumente, nu pe etichete. Însă, în bulele virtuale, intoleranța și rigiditatea cognitivă au căpătat proporții uriașe, semnal elocvent al nivelului de abrutizare a societății. Trăim în vremuri în care mass media se zbate să escamoteze informații de mare interes public, în care știrile au devenit mijloace de dezinformare în masă și în care a nu gândi cum dictează „politica oficial – acceptată” e un păcat capital. Evident, nimic nu e nou aici.
Toate vechi și nouă toate. Așa era și în perioada despoților antici, așa a fost și în perioada regimurilor fasciste și socialist-totalitariste. Imolarea (fizică sau măcar socială) a celor care gândeau altfel decât era acceptabil conform zeitgeist-ului a fost o practică constantă în istoria tribală a lui homo sapiens.
Conflictul e inerent omului, fiind înrădăcinat în natura umană, ba mai mult, în natura majorității speciilor. Fiind dificil să avem dezbateri de idei, ajungem, iată, să avem conflicte cu etichete. Războaie virtuale futile. Divizare, polarizare, primtivism cognitiv și intoleranță mascată sub marota unei false principialități.
Am spus-o și o repet: Libertatea ori e absolută, ori nu e deloc. Acelora care se simt cuprinși de furoare, care se umplu de spume la botic ori de câte ori se confruntă, în mediul virtual sau real, cu un punct de vedere contrar cu al lor, le recomand cu cordialitate să își reevalueze principiile și să le pună în acord cu propriile lor manifestări orduriere.
Dacă susții că iubește libertatea, dar îl urăști, te ferești sau te temi de cel care gândește ALTFEL decât tine, te anunț că, de fapt, nu iubești libertatea, ci totalitarismul, adică orice regim bazat pe distrugerea opoziției.
E absurd să susții că vrei moartea celor care nu înjură aceiași oameni pe care tu consideri că e firesc să-i înjuri și să ceri cenzurarea punctelor de vedere care TU crezi că sunt periculoase sau false, dar în același timp să eructezi că tu ești adept al principiilor democratice. Asta e dubla măsură, adică ipocrizie.
„Mă voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”.
Asta e chintesența Democrației. „Mă voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să te etichetez/înjur/judec/cenzurez/blochez pentru că NU ești de acord cu mine” nu e principiu democratic, decât într-o „democrație” de tip american.
Și, așa cum știm cu toții, americanii simulează democrația cum simulează damele de companie (ca să fim politically correct şi să nu le spunem „curve”) climaxul.
Autor: Dinu Popescu
Sursa: facebook.com
