Candidatul Isarescu isi sapa metodic culoarul pe dreapta

Considerat unul dintre cele mai misterioase personaje post-decembriste, Mugur Isărescu s-a remarcat întotdeauna prin discreÈ›ia lui profundă. Tăcut, lunecos È™i discret, un contrast nu neapărat rău, în raport cu palavragii lideri politici ai vremii. E adevărat, tocmai exagerata muÈ›enie i s-a reproÈ™at adesea, mai ales în privinÈ›a unor probleme importante. De scurtă vreme, însă, Isărescu dă semne de profundă schimbare în atitudine È™i asta, culmea, exact cînd, teoretic, nu mai e cazul. O schimbare care întăreÈ™te zvonurile că omul se pregăteÈ™te de zor pentru candidatura la preÈ™edinÈ›ie. Cum spuneam, Isărescu a ales postura omului politicos, discret È™i amabil, care încearcă să nu supere pe nimeni de la înălÈ›imea, totuÈ™i, a unei funcÈ›ii foarte grele. A devenit celebru pentru faptul că îl apuca discreÈ›ia în momente dificile pentru È›ară, economic vorbind, iar cînd îÈ™i deschidea gura, totuÈ™i, o făcea ”post-mortem”, cînd faptele erau deja istorie. Prin 2009-2010, bunăoară, Isărescu tăcea mîlc în faÈ›a măsurilor de austeritate anunÈ›ate de guvernul Boc È™i de preÈ™edintele Băsescu, în schimb se trezea să critice unele măsuri luate de…guvernul Tăriceanu, cu 2-3 ani înainte. Abia după vreo doi ani cuteza să ridice vocea È™i contra măsurilor pedeliste, cînd erau deja fumate. Alteori, Isărescu lăsa impresia că e depășit complet de evoluÈ›iile economice, interne ori internaÈ›ionale. Prin 2009 declara că nu trebuie să ne temem de spectrul prăbuÈ™irii economiei, un an mai tîrziu recunoÈ™tea că s-a înÈ™elat. Ulterior profeÈ›ea că economia îÈ™i va reîncepe creÈ™terea în trimestrul 3 al anului, termen mutat după alte cîteva luni spre trimestrul 4 È™i tot aÈ™a. Una peste alta, guvernatorul BNR a făcut mai mereu un joc duplicitar, pentru a deranja cît mai puÈ›ină lume. Iată că, de scurtă vreme, lucrurile se schimbă vertiginos. Isărescu iese tot mai des la rampă È™i È›ine discursuri peste condiÈ›ia de finanÈ›ist. Mai precis, discursuri de om politic. Unul îngrijorat de starea economiei, de starea țării în ansamblu. ”Noi simtim – aici la BNR- o preocupare: tara asta n-are viziune! Trebuie sa rupem aceasta nefericita suprapunere cum ca in momentul in care intram in UE toate s-au rezolvat.

Cum am intrat in UE cum au fost unii, chiar si dintre economisti, care au spus : sa marim salariile! Asta, uitand ca salariile nu le cresti cu vointa, ci cu productivitatea muncii. Pe aceasta baza trebuie crescute salariile(…) Cand te afli intr-un post de conducere si se declanseaza o criza, trebuie sa fii responsabil. Chiar daca vezi criza, ce poti sa spui: Fugiti si parasiti nava?(…)

Ideea asta ca prognozele sunt un lucru usor sau ca liderii nu vor sa ne spuna ce stiu…nu pot sa cred asa ceva. A conduce intr-un moment de criza este foarte dificil. Trebuie sa facem o analiza a vedem daca abordarea noastra a crizei a fost cea mai buna” declara, în iunie, la un simpozion, guvernatorul.

Zilele trecute, altă serie de declaraÈ›ii interesante: ”Daca acceleram cresterea economica mai ales in perioade electorale nu facem decat sa accentuam declinul in perioadele post-electorale. Trebuie sa finalizam infrastructurile din Romania.

Sa le terminam odata pentru totdeauna. Nu ma refer numai la infrastructurile de transport, ci si la cele din sanatate si resurse umane.In ceea ce priveste nuantele, vad doua nuante fata de trecut: accent pe stabilitatea economica. Am discutat cu oameni de afaceri de la noi si toti asta cereau:stabilitate si incredere.

Primul accent ar fi exact aceasta macrostabilitate pentru ca niciodata nu am dus-o la sfarsit sau, chiar daca am dus-o, imediat am incalcat-o. Primul accent pe care l-as pune pentru urmatorii 10-20 de ani este: Niuciun pas inapoi de la stabilitate. Al doilea accent trebuie pus pe resursele interne, nu pe cele externe.Nu ma refer doar la resurse naturale ci si la cele umane. La forta de munca, care e un factor esentil al cresterii. Ma mai refer la alte active, cum este pamantul. Inca nu e introdus cum trebuie in circuitul fiscal. Drepturile de proprietate inca sunt neclare, justitia functioneaza asa cum functioneaza”. Foarte spectaculos. Pînă deunăzi, Isărescu abia deschidea gura despre bani, acum descoperă resursele umane, vorbeÈ™te despre pămînt, schiÈ›ează planuri naÈ›ionale pe 15-20 de ani, propune viziuni. De ani de zile este el însuÈ™i acuzat de mediile de afaceri că frînează economia, pentru că BNR, prin politica monetar-bancară adoptată de guvernator, Å£ine prea sus dobînda de referinţă, iar acum iese la atac È™i identifică vinovaÈ›i È™i cauze. Devine chiar literar-metaforic, după întîlnirea cu reprezentatnta FMI, Christine Lagarde: ''Reformele trebuie sa le facem noi. Hai sa nu ne mai jucam de-a stabilitatea financiara. Ne asteptam la miracol de la madam Lagarde. Va invit la Maglavit, sa-l cautam din nou pe Petrache Lupu daca vrem miracole. Nu trebuie sa vina Lagarde". Și se observă cu ochiul liber mesajul liberal ”Prin noi înÈ™ine”, pe care îl tot transmite subliminal de la o vreme. Plus atacuri neuzuale la politicieni: „Dacă te gândeÅŸti doar în condiÅ£ii de ciclu politic, acum cât sunt eu, trei, patru ani, la guvernare să-mi asigur creÅŸterea ÅŸi după aia mai vedem, bineînÅ£eles că nu poÅ£i să asiguri o creÅŸtere de durată”. De asemenea, Isărescu face eforturi să se desprindă de haina finanÈ›istului È™i să o îmbrace È™i pe cea a afaceristului. Din postura de patron al unei podgorii mărunte, el tună È™i fulgeră contra, È›ineÈ›i-vă bine, bancherilor, care jupoaie bieÈ›ii întreprinzători. ”Colegii mei, bancherii, accepta ca garantii de la vinaria mea doar cisternele de vin. Nu si vinul imbuteliat care cica dispare. Pai cisternele alea sunt cele mai lipsite de valoare active ale firmei. Nu iau in garantie pamantul, nu iau alte active. E si o chestiune de incredere poate. Pai foarte bine, eu am incredere ca tin banii la voi dar voi chiar nu aveti deloc o bruma de incredere ca nu ma apuc sa vand vinuri fara sa fug cu el?” afirmă, cătrănit, Isărescu. Una peste alta, analizînd prestaÈ›ia din acest an a guvernatorului BNR, care în toamna lui 2014 termină mandatul la cîrma instituÈ›iei È™i trebuie să decidă ce face mai departe – un nou mandat e absolut improbabil -se vede limpede că acesta trece printr-o transformare vertiginoasă. Poate nu întîmplător, la începutul anului a survenit, în premieră absolută, un atac politico-economic la adresa sa din chiar interiorul BNR, prin vocea lui Nicolae Dănilă, membru în CA. Un eveniment ieÈ™it din comun pentru o instituÈ›ie cu niÈ™te restricÈ›ii infernale în materie de comportament al liderilor (se pare că nu au voie nici măcar să meargă în restaurante obiÈ™nuite, ci doar în cele agreate de BNR) È™i în care mereu s-a vorbit pe un singur ton, cel al preÈ™edintelui. Nu e exclus ca lui Isărescu să i se fi dat, preventiv, un semnal de avertisment pentru cazul în care îi vine pofta de aventuri politice. Deocamdată, guvernatorul chiar dă asemenea indicii, È™i se insinuează tot mai mult pe dreapta spectrului politic, acolo unde Crin Antonescu se crede singur pe tarla È™i stăpîn. Dar, pînă în toamna lui 2014 mai e, iar Isărescu are timp berechet să se desfășoare. Și nu de unul singur, dacă tragem cu ochiul la cît de generoase sunt, în ultima vreme, sondajele de opinie cu persoana sa, în mod oarecum nejustificat, È›inînd cont de pasivitatea È™i discreÈ›ia dovedite de-a lungul timpului. Ori, poate tocmai de asta simt, mai nou, românii că ar avea nevoie? (Bogdan Tiberiu Iacob)