Cartea albă pentru apărarea europeană și planul „ReArm Europa”
În 2012, Uniunea Europeană primea premiul Nobel pentru Pace: „U.E. asigură pacea, stabilitatea și prosperitatea, având un rol crucial în promovarea acestor valori, precum și a democrației cu drepturile fundamentale ale omului, inclusiv statul de drept”.
Cu respectarea democrației ne-am lămurit de curând, după modul în care U.E. s-a implicat în alegerile prezidențiale din România indicând anularea ilegală a acestora.
Referitor la menținerea păcii, șefa Comisiei U.E. Ursula von der Leyen, a prezentat planul de reînarmare (disponibilitate 2029) a Europei, așa numita „Carte albă pentru apărarea Europeană”. (Weissbuch zur europäischen Verteidgung):
– „Epoca dividendului păcii a apus de mult. Nu ne mai putem bizui pe arhitectura de securitate de până acum” (Die Ära der Friedensdevidende ist längst vorbei. Wir können nicht, auf die wir uns bisher verlassen haben).
– „Europa este pregătită să-și ia în mâini propriul destin” (E.U. ist bereit sein Schicksal in die Hand zu nehmen). Aici, traducătorul prezintă o variantă diferită (nu e unică în text); „E.U. e pregătită să facă un pas înainte”; se potrivește chiar mai bine în cadrul sintagmei, cu „doi pași înapoi”, așa cum ne-a obișnuit dintotdeauna U.E.
– „Noi trebuie să investim în apărare. Vom merge hotărâți înainte ( e vorba de opt sute miliarde)”!
„Planul investițiilor cuprinde în mare, măsuri economice paleative cu scopul remedierii unei situații deficitare a industriei:
- acoperirea lacunelor cauzate de capabilitățile critice identificate de statele membre;
- sprijinirea industriei europene de apărare prin mai multe achiziții colaborative;
- ajutor militar acordat Ucrainei prin integrarea europeană a industriei de apărare a acesteia;
- aprofundarea pieții de apărare (Vertifungsmarktes) prin simplificarea regulamentelor;
- interers sporit pentru implementarea inovațiilor ( A.I. și tehnologia quantică);
- îmbunătățirea mobilității militare și constituirea stocurilor;
- consolidarea parteneriatelor cu țări care au aceeași viziune;
Până aici, povești presărate cu condimente (capabilități, aprofundări, operativitate, previzibilitate, etc.). Urmează ofertele Comisiei Europene și obligațiile statelor membre: - acestea trebuie să activeze clauza derogatorie din Pactul de Stabilitate (limitată la 4 ani);
- Comisia va colecta de pe piețele de capiltal 150 de miliarde, aplicând abordarea sa de finanțare unificată deja stabilită;
- fondurile vor fi plătite statelor membre interesate, la cerere, pe baza unor planuri la nivel național prin promovarea și creșterea investițiilor în capabilități de apărare a Europei;
- plățile vor deveni împrumuturi cu scadență lungă susținute prin marja de manevră a bugetului U.E., facilitate prin utilizarea noului instrument SAFE ( Acțiuni pentru Securitatea Europei) și a Grupului Bancii Europene de Investiții (trebuie rambursate de către statele europene);
-achiziționarea investițiilor publice. Dar, numai acestea nu sunt suficiente; Comisia va facilita mobilizarea economiilor private în piețe de capital mai eficiente.
În realitate, contribuabilii (plătitorii de impozit ) vor fi cei care suportă cheltuielile; apar idei din ce în ce mai năstrușnice precum: recuperări din pensii, alocații pentru copii, sănătate și, ultima inepție, din fondurile de economii ale privaților.
Acesta este în mare planul lansat de Ursula von der Leyen și acoliții ei diletanți (având repercursiuni nefaste pentru întreaga Europă cu Germania în frunte), care n-au înțeles că, după trei ani de război, experimentul a confirmat eșecul înfrângerii aliaților în lipsa ajutorului militar american.
Reapariția pe scena politică a viitorului cancelar Friedrich Merz, alt „războinic”, inoportună în actualul context conflictual (cu o lună în urmă încerca pe „cont propriu” livrarea Taurus-ului spre
Ucraina – stopat de fermitatea cancelarului Olaf Scholz), este sancționată prin tendința de creșterea progresivă a popularității partidelor suveraniste A.F.D. și B.S.W. (în fosta DDR). Pe lângă aceasta, Merz e obligat să suporte corsetul unei noi „coaliții ciuntite” a Uniunii Creștin Democrate (Dreapta), cu Partidul Social Democrat (Centru – stânga). Nici „Verzii” nu-l vor ajuta, iar suveraniștii pe care s-au străduit să-i înlăture într-o formă quasi-legală (deosebită de „anularea” din România), încurcă luarea deciziilor în Bundestag.
Ajunși acum în faza decisivă, când începem să înțelegem, din ce în ce mai mult, ce înseamnă iminența unui război de anvergură în care „copiii noștri” vor deveni „carne de tun”, privim retrospectiv evenimentele cu alți ochi!
În accepțiunea Ursulei, „Epoca dividendului păcii a apus”, dar de fapt, era marilor politicieni a trecut.
La polul opus, Angela Merkel, „fetița Bundescancelar” (promovată din fosta D.D.R. de „Cancelarul Unirii”, Helmut Kohl – mentorul ei), devenită „Mutter der Nation” (a beneficiat și de sfaturile ex-cancelarului Helmut Schmidt), a contribuit preponderent la realizarea unei punți pacifiste de legătură între Est și Vest.
Pe lângă multă acceptanță, a avut intuiția de a-i depista pe adversarii politici, oportuniștii periculoși; din lista neagră a celor înlăturați, n-a lipsit Merz (pus pe tușă 16 ani), astăzi cel mai bogat dintre parlamentari, precum și Ursula von der Leyen „fugara hăituită” ajunsă în exil, cățărată cu sprijinul oligarhilor în vârful piramidei Europene.
Autor: Gelu A. Tudor
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: art-emis.ro
