Casă cu casă, imperiul imobiliar patronat de Iohannis! Episodul 2: Fals și uz de fals în actele istoriei

Povestea clădirilor e lungă și groasă. Cele șase reușite din Sibiu, trecute în portofoliul familiei Iohannis, sînt doar rachete de semnalizare. E momentul să vorbim de tunuri. Klaus Iohannis a fost dirijorul unei ofensive de spoliere a statului român și a cetățenilor particulari, care au fost deposedați de avuția imobiliară în baza unor practici ilegale, prin complicitatea autorităților. Continuăm aici ancheta în foileton, în colaborare cu ancheteonline.ro, cu scopul de a cunoaște în amănunt meritele și profilul celui care a promis România lucrului bine făcut.

Între 1940 și 1944, Grupul Etnic German a intrat în posesia unui mare număr de imobile, în special de școli cu predare în limba germană, cluburi școlare, reședințe ale profesorilor. La Sibiu, în comunitatea săsească, încă din secolul al XIV-lea, învățământul funcționa, obligatoriu, în cadrul Bisericii. Biserica Evanghelică CA avusese, până în 1940 (când și-a donat întreaga avere GEG), drept de administrare și de proprietatea asupra tuturor bunurilor ce aparținuseră școlii săsești. De asemenea, în urma preluării de către Grupul Etnic German a controlului total asupra vieții și a bunurilor comunității săsești din Sibiu, toate imobilele publice și private ale minorității germane au ajuns în proprietatea acestei organizații naziste (vezi sediul fundației baronului Samuel Brukenthal, acum Muzeul Brukenthal, sau sediul fundației baronului Andreas von Reissenfels, acum sediul FDGR).

O avere cu svastică
Voința puterilor învingătoare

După ce a întors armele împotriva Germaniei hitleriste, la 23 August 1944, România a încheiat cu puterile aliate Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, în care se arată că „Guvernul României se obligă să dizolve imediat toate organizațiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul României, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât și orice alte organizații care duc propagandă ostilă Națiunilor Unite și în special Uniunii Sovietice, nepermițând în viitor existența unor organizații de acest fel”. Respectarea acestei convenții, semnată cu SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, garantează noile frontiere ale țării, care corespund României de azi.

În consecință, la data de 8 octombrie 1944, noul guvern român adoptă un Decret Regal pentru abrogarea legii nr. 830 din 21 noiembrie 1940 pentru constituirea Grupului Etnic German din România: “Dispozițiunile legii nr. 830 din 21 noiembrie 1940, pentru constituirea Grupului Etnic German, sunt și rămân abrogate. Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparținând Grupului Etnic German din România. Prin efectul acestei legi, bunurile aparținând Grupului Etnic German sunt lovite de indisponibilitate, fără îndeplinirea vreunei formalități. Pe aceeași dată, Statul Român devine titularul tuturor drepturilor aparținând Grupului Etnic German, subrogându-se acestuia. Instanțele de acte funciare vor proceda din oficiu la efectuarea înscrierilor drepturilor Statului Român ca proprietar al acestor bunuri. Toate înstrăinările de bunuri mobile și imobile și orice constituire de drepturi reale sau renunțări la orice fel de drepturi făcute la intervalul de la 23 august 1944 și pînă la data publicării acestei legi sunt prezumate ca făcute prin fraudă și sunt lovite de nulitate absolută după cererea Statului. Administrarea și lichidarea bunurilor și a drepturilor care au aparținut Grupului Etnic German din România se vor face de o comisiune compusă din trei membri desemnați de Președintele Consiliului de Miniștri”.

Această hotărâre a fost luată, deci, în urma acordului încheiat între România și statele aliate. Nu doar România a confiscat bunurile organizațiilor naziste, ci această procedură s-a aplicat în toate statele unde regimul nazist din Germania a funcționat în diferite forme de export (Italia, Ungaria, Norvegia, Olanda, Franța).

Colaboraționismul Bisericii Evanghelice

Aceeași evoluția a avut și Biserica Evanghelică, instituție de cult a sașilor din România, care, în timpul celui de-al doilea război mondial, și-a pus toate bunurile la dispoziția Germaniei hitleriste, în special școlile de limbă germană, care erau patronate de Biserică.

În nota cu nr. 4169/1945 a Ministerului Culturii Naționale și al Cultelor, trimisă Comisiei pentru aplicarea decretului-lege de dizolvare a Grupului Etnic German, se precizează că „asemenea celorlalte biserici din Transilvania, Biserica Evanghelică Lutherană, întemeiată încă din secolul al 16-lea, este o organizație bisericească, cu scop pur religios, în care singura notă de natură politică este caracterul ei german. Acest caracter religios al organizației ei a fost însă alterat prin influența curentelor hitleriste care s-au impus în 1940, încurajate și sprijinite de regimul Antonescu. Ele au impus demisiunea episcopului Glondys și alegerea episcopului Standel și alegerea unui consistoriu cu majoritate hitleristă care au încheiat cu Grupul Etnic German, organizație politică hitleristă cu caracter totalitar, cunoscuta convențiune prin care s-au cedat Grupului Etnic German toate școlile germane, transformându-le din școli confesionale, supuse tutelei bisericei evanghelice, în școli naționale, supuse înrâuririi politice a Grupului Etnic German”.

                      Toate școlile predate GEG

Astfel, în  Convenția Generală pentru reglementarea raporturilor Bisericei Regnicolare Evenghelice de confesiune augsburgică față de Grupul Etnic German, la capitolul doi, privind dispozițiile pentru predarea instituțiilor școlare și de educație, susținute de Biserica Regnicolară Evanghelică CA din România, Grupului Etnic German, se arată: „Biserica Evanghelică din România predă toate instituțiile germane școlare și de educație, susținute și conduse de ea și de singuraticele comunități bisericești, cu efect imediat, Grupului Etnic German din România, pentru înființarea unei școli naționale. Ea predă cu efect imediat conducerea pedagogică, disciplinară și administrativă a tuturor instituțiilor germane școlare și de educație susținute pînă acum de Biserica Regnicolară și de singuraticele comunități bisericești oficiului școlar al Grupului Etnic German din România, căruia îi pune la dispoziție întregul ei aparat de administrație școlară. Biserica Regnicolară Evanghelică predă totodată toată averea mobilă și imobilă care formează proprietatea ei și a servit scopurilor școlare și de educație. Averea imobilă se compune din: clădirile și fundațiile de tot felul, cari au servit scopurilor școlare și de educație, internate, locuințele învățătorilor, terenurile de învățători și terenuri școlare. Averea mobilă se compune din mobilierul și materialul didactic ale instituțiilor școlare și de educație”.

Ca urmare, Biserica Evanghelică transferă proprietățile către GEG în baza unei „alianțe ideologice” a asumării valorilor și idealurilor naziste, pe care le afirmă și promovează GEG. Școala și Biserica săsească devin unelte de propaganda în mâna acestei organizații naziste, care funcționa sub ordinul direct al lui Adolf Hitler. Sediul Grupului Etnic German era la Brașov, în imobilul actualului Muzeu de Artă (care a și fost retrocedat, acum câțiva ani, Bisericii Evanghelice), iar liderul său era Andreas Schimdt.

În contra legii

Cu toate că existau dovezi solide care demonstrau că, în cazul  FDGR și al Bisericii Evanghelice CA, nu se putea reconstitui dreptul de proprietate pe baza legilor existente (Ordonanța de Urgență 94/2000, Legea 247/2005), totuși, Primăria Sibiu, în cârdășie cu autoritățile competente din București (în speță, ANRP), a restituit o mare parte din  bunurile care au aparținut, între 1942-1944, Grupului Etnic German și care au fost confiscate de statul român, în 1944, la solicitarea expresă a Comisiei Aliate. Este esențial faptul că aceste imobile nu au fost consfiscate de regimul comunist și nu făceau obiectul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate. Dar, printr-o interpretare abuzivă a legilor, Primăria Sibiu, condusă de Klaus Iohannis, împreună cu funcționari corupți de la București (ANRP), au restituit bunurile statului român, către FDGR și Biserica Evanghelică. Trebuie precizat că aceste retrocedări s-au făcut, în special între 2001 și 2014, când Iohannis era primar la Sibiu.

Lista proprietăților restituite către FDGR din municipiul Sibiu:

Inspectoratul Școlar Județean Sibiu (str. Berăriei nr. 2), fostul sediu al Filarmonicii de Stat Sibiu (transformat în restaurantul Hermania, str. Filarmonicii nr. 2), Serviciul Județean Ambulanța Sibiu (str. Funarilor nr. 1), sediul FDGR din Piața Mare, dar și multe alte clădiri din centrul istoric.

 Lista proprietăților restituite către Biserica Evanghelică din municipiul Sibiu:

Clubul Sportiv Șoimii Sibiului (str. General Magheru nr. 18), Școala Populară de Arte „Ilie Micu” (str. Avram Iancu nr. 10), Colegiul Agricol „Daniil Popovici Barcianu” (str. Banatului nr. 2), Colegiul Național „Samuel Von Brukenthal” (str. Piața Huet nr. 5), Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Sibiu (str. Arhivelor nr. 1 și 3), Colegiul Național Pedagogic „Andrei Șaguna” (str. General Magheru nr. 30), Complexul de Servicii “Prichindelul” (str. Bastionului nr. 6), Complexul Național Muzeal „Astra” (Pădurea Dumbrava), Complexul Național Muzeal „Astra” (Muzeul de Etnografie Saxonă “Emil Sigerus”, str. Piața Mică, nr. 21), Intersecția Bulevardului Corneliu Coposu cu str. Herman Oberth și parțial Spitalul Clinic Județean Sibiu (bd. Corneliu Coposu), Muzeul Brukenthal, Colegiul Brukenthal.

De asemenea, au fost restituite sau se află în curs de restituire școlile gimnaziale: Școala nr. 1, Școala nr. 2, Școala nr. 4, Școala nr. 5, Școala ”Regina Maria”, corp 1, Școala Gimnazială nr. 6, Școala ”Emil Cioran”, Școala nr. 8, Școala Waldorf, Școala nr. 11, corp A, Școala nr. 12, corp A, Școala nr. 13, Școala ”Radu Selegean”, Școala nr. 18, Școala nr. 19, Școala nr. 20, Școala nr. 21, Școala nr. 23, Școala nr. 24. Grădinițele: nr. 1, nr. 5, nr. 7, nr. 12, nr. 14, nr. 16, nr. 28, nr. 31, nr. 33, nr. 35, nr. 36.

Click pe documente pentru mărire!

Școlile și grădinițele din județul Sibiu: Agnita, Hoghilag, Șura Mare, Mihăileni, sat Metiș, sat Ighișu Nou.

Aici vorbim despre o avere imensă acumulată de Biserica Evanghelică și de Forumul Democrat al Germanilor din România, numai din retrocedări, dincolo de limita legii. O îmbogățire peste măsură a unor structuri străine de interesele României, care nu a însemnat decât jefuirea statului roman.
Vioara întâi în această afacere controversată a fost chiar actualul președinte al țării, Klaus Iohannis, care, din calitatea de primar al Sibiului, a servit interesele unor structuri bine organizate, lezînd interesele statului și ale cetățenilor. Din păcate, procurorii DNA s-au făcut, pînă acum, că nu văd ce se întâmplă la Sibiu, refuzând să pună sub anchetă aceste restituiri masive și contrare legii.

Simpatie judiciară de un miliard

Nimeni din DNA nu a reacționat la plângerile penale legate de transformarea celei mai bune săli de spectacole muzicale din Sibiu (Filarmonica de Stat) în cârciumă.
Nici un procuror nu s-a atins de sesizările privind transformarea unei biblioteci private din strada Bălcescu nr. 29 în WC public, nici un anchetator nu a vibrat la retrocedarea Liceului de Artă, cu tot cu sala de sport, construită în vremea lui Adrian Năstase.
În schimb, Biserica Evanghelică și FDGR se îmbogățesc, în fiecare an, din căpușarea bugetului local al sibienilor, în urma chiriilor exorbitante percepute de la școlile care au devenit chiriașe ale celor două structuri organizate.
Specialiștii estimează că, numai din chirii, Biserica Evanghelică și FDGR încasează anual peste un milion de euro. În același timp, potrivit evaluărilor preliminare, valoarea întregului patrimoniu imobiliar al celor două organizații depășește un miliard de euro.

Costel Oprea

                                                                                                                   ancheteonline.ro &www.justitiarul.ro/

Share on Facebook

Tweet

Follow us