Cati ohmi are rezistenta prin cultura?
Ar fi pacat sa ne luam cu remanierea si cu alte montaje politice de fum, sunet si culoare ca sa trecem peste memorabila fraza slobozita de Emil Boc pe santierul noii Biblioteci Nationale. O catedrala a cartii, din cate inteleg, chiar daca asezonata cu concesii postmoderne gen malluri si spatii futuriste de lectura, dedicate pana la urma tot pasiunii cititului. Oricat de impozanta si coplesitoare va fi insa megaconstructia, tot nu se ridica la inaltimea complimentului facut de Boc salahorilor care trudesc la inaltarea templului livresc. Ei sunt oamenii, spune Boc, care au adus cultura inapoi in Romania.
Ar fi nasol sa fie-asa. Adica sa fie muhaielele de pe santier – altfel amarasteni respectabili – responsabili cu cultura pe la noi. Hai ca daca preciza Boc ca e vorba de cultura cimentului si civilizatia betonului armat mai ziceam. Dar premierul le-a lasat pe umeri toata povara culturii in genere, pe care se opintit s-o readuca acasa de pe coclauri.
Ma gandesc ca taman astea sunt vremurile propice culturii. Mioriticii si-au facut un hobby de a rezista prin cultura atunci cand regimurile de tot soiul li s-au incontrat. Rezistenta prin cultura o fi ajuns ea o flasneta de prea mult uz neavenit, dar cand a fost lansata avea miez si a tradus multa vreme o realitate foarte vie si foarte stimabila. Aceea ca refugiul in arta de toate soiurile este un raspuns bun dat mitocaniei vremilor. Este acel locus amoenus, spatiul privilegiat in care artistii – dar nu numai ei – isi strang uneltele indeletnicirii lor si zamislesc actul artistic in sfidarea politicului agresiv si a socialului decazut. Este cea mai onorabila forma de protest impotriva neam-prostiei si ignorantei politice, in forma in care se practica ea la noi. Ar fi cel mai demn raspuns dat crizei si incompetentilor care o gestioneaza.
Ultimele simptome ale pietei culturale nu arata insa deloc bine. Lehamitea, daca nu chiar sila groasa in fata agresivitatii mojiciei, prostiei si lipsei de scrupule care emana din zona politicului risca sa corodeze nervul cultural. Un artist inzestrat si inteligent cum este Mircea Diaconu, bunaoara, se gandeste sa coboare de pe scena, prea ingretosat de spectacolul politic, responsabil pentru socialul mizer si economicul dezastruos de care avem parte.
Ar fi cumplit de trist sa se-ntample asa. Dar si periculos. Anuntul maestrului Diaconu a venit in aceeasi emisiune in care era coleg de studio cu Mugur Mihaescu – Garcea pentru baieti si Leana pentru fete – unul din vinovatii de mitocanizarea bizonului roman. De la o vreme, Mihaescu semneaza condica la Realitatea in calitate de expert in economie, cultura, sociologie, tot tacamul, are sfaturi si multe ifose de telectual. Era mai suportabil in uniforma de Garcea. Astia risca sa ramana vizibili daca actorii adevarati intra in umbra.
Noroc cu Boc ca aduce readuce cultura in salopete pe santier.
Mai trebuie sa afle de cati oameni la hectar e nevoie pentru o cultura reusita. Si, eventual, cati ohmi are rezistenta prin cultura.
Vifor Rotar
