Cazul Bodnariu explicat de George Alexander, director de gradinita în Oslo
La solicitarea Asociației românilor din Norvegia, prin presedintele său, domnul Emanuel Sorin Cioacă, am fost rugat să explic cazul Bodnariu din punctul de vedere al legislației norvegiene. În calitate de cetățean român-norvegian care lucrează de peste 20 de ani ca director-general în diferite scoli si grădinițe din Oslo, am colaborat îndeaproape cu Barnevernet (Protecția Copilului) din Norvegia deoarece această colaborare constituie una din atribuțiile mele de serviciu.
Potrivit Barnehageloven (Legea grădiniței) § 22 toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații din proprie inițiativă, trecând chiar peste principiul confidențialității, serviciului de Protecție a Copilului atunci când există motive să se creadă că are loc maltratarea copiilor în familiile lor sau există alte forme de neglijare gravă. Vreau în acelasi timp să menționez că legea este imperfectă: cadrele didactice sunt obligate să dea aceste informații Protecției Copilului (Barnevernet) chiar si dacă există numai suspiciuni cu privire la faptele respective, si nu dovezi! Aceasta este cauza pentru care, de multe ori, s-au comis greseli si abuzuri regretabile din partea Protecției Copilului.
Conform codului penal norvegian § 196 (2005) si § 139 (1902) serviciul Protecția Copilului este obligat să intervină imediat atunci când este vorba de violență în relațiile familiale sau în caz de abuzuri sexuale, preluând copiii si reclamând cazul poliției.
. Acum, pe bună dreptate, se poate pune o întrebare. Pot apărea abuzuri grave din partea Barnevernet datorită legislației norvegiene? Bineînțeles! Stau mărturie zecile, poate chiar sutele de procese pe care Protecția Copilului din Norvegia le-a pierdut de-a lungul timpului. Cu asemenea puteri discreționare, totul rămâne la latitudinea si profesionalismul sau lipsa de profesionalism a angajaților de la Protecția Copilului.
Analizând îndeaproape cazul Bodnariu, nu ar fi vorba de abuzuri sexuale, ci de “violență” – si aici, depinde de ce înțelege fiecare in familie prin cuvântul acesta !. Întrebările anchetatorilor pot fi, însă, de multe ori manipulatorii, iar copiii – se stie ! – au de multe ori tendința de a fabula si a veni cu propriile fantezii într-o explicație. Este demonstrat. Neexistând urme de violență fizică pe corpul lor, nu există, deci, niste dovezi incriminatorii. Acuzațiile fără dovezi nu sunt până la urmă decât niste vorbe goale. Deci, este foarte greu de probat de către Barnevernet violența fizică exercitată.
În presă au mai apărut, de asemenea, comentarii cu privire la asa-zisa “îndoctrinare” religioasă a copiilor. Norvegia, vreau să remarc, este o țară democratică, având deplin respect pentru toate religiile existente. Ar fi, deci, o mare gafă din partea Protecției Copilului dacă ar aduce această asa-zisă “îndoctrinare” în discuție. Imposibil de probat si imposibil de argumentat !
Mi se pare, de asemenea, foarte ciudat faptul că Barnevernet (Protecția Copilului) face uneori aproape imposibilul ca să nu despartă un copil de familia sa, iar în acest caz a ales pur si simplu să dezmembreze o familie cu 5 (cinci) copii ! Foarte ciudat !! Unul dintre obiectivele Protecției Copilului era odată tocmai prevenirea unor astfel de situații… Am înregistrat si faptul că ambii părinți sunt niste oameni educați, iar nivelul lor de înțelegere este altul decât în alte cazuri de părinți care vin de pe alte continente.
În încheiere as vrea să-mi exprim nu numai compasiunea pentru această dramă si, în special, pentru cel mai mic dintre copii, de numai 4 (patru) luni, desprins si el de sânul familiei,dar si stupoarea!
Probabil Barnevernet, desăvârsindu-se profesional, a vrut să-l “ferească” si pe acesta de “îndoctrinarea” religioasă… Desigur, este trist când se întâmplă astfel de lucruri. Dar speranța nu este pierdută niciodată. Uneori, chiar si cei care lucrează la Barnevernet îsi aduc aminte că sunt oameni câteodată…
Potrivit Barnehageloven (Legea grădiniței) § 22 toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații din proprie inițiativă, trecând chiar peste principiul confidențialității, serviciului de Protecție a Copilului atunci când există motive să se creadă că are loc maltratarea copiilor în familiile lor sau există alte forme de neglijare gravă. Vreau în acelasi timp să menționez că legea este imperfectă: cadrele didactice sunt obligate să dea aceste informații Protecției Copilului (Barnevernet) chiar si dacă există numai suspiciuni cu privire la faptele respective, si nu dovezi! Aceasta este cauza pentru care, de multe ori, s-au comis greseli si abuzuri regretabile din partea Protecției Copilului.
Conform codului penal norvegian § 196 (2005) si § 139 (1902) serviciul Protecția Copilului este obligat să intervină imediat atunci când este vorba de violență în relațiile familiale sau în caz de abuzuri sexuale, preluând copiii si reclamând cazul poliției.
. Acum, pe bună dreptate, se poate pune o întrebare. Pot apărea abuzuri grave din partea Barnevernet datorită legislației norvegiene? Bineînțeles! Stau mărturie zecile, poate chiar sutele de procese pe care Protecția Copilului din Norvegia le-a pierdut de-a lungul timpului. Cu asemenea puteri discreționare, totul rămâne la latitudinea si profesionalismul sau lipsa de profesionalism a angajaților de la Protecția Copilului.
Analizând îndeaproape cazul Bodnariu, nu ar fi vorba de abuzuri sexuale, ci de “violență” – si aici, depinde de ce înțelege fiecare in familie prin cuvântul acesta !. Întrebările anchetatorilor pot fi, însă, de multe ori manipulatorii, iar copiii – se stie ! – au de multe ori tendința de a fabula si a veni cu propriile fantezii într-o explicație. Este demonstrat. Neexistând urme de violență fizică pe corpul lor, nu există, deci, niste dovezi incriminatorii. Acuzațiile fără dovezi nu sunt până la urmă decât niste vorbe goale. Deci, este foarte greu de probat de către Barnevernet violența fizică exercitată.
În presă au mai apărut, de asemenea, comentarii cu privire la asa-zisa “îndoctrinare” religioasă a copiilor. Norvegia, vreau să remarc, este o țară democratică, având deplin respect pentru toate religiile existente. Ar fi, deci, o mare gafă din partea Protecției Copilului dacă ar aduce această asa-zisă “îndoctrinare” în discuție. Imposibil de probat si imposibil de argumentat !
Mi se pare, de asemenea, foarte ciudat faptul că Barnevernet (Protecția Copilului) face uneori aproape imposibilul ca să nu despartă un copil de familia sa, iar în acest caz a ales pur si simplu să dezmembreze o familie cu 5 (cinci) copii ! Foarte ciudat !! Unul dintre obiectivele Protecției Copilului era odată tocmai prevenirea unor astfel de situații… Am înregistrat si faptul că ambii părinți sunt niste oameni educați, iar nivelul lor de înțelegere este altul decât în alte cazuri de părinți care vin de pe alte continente.
În încheiere as vrea să-mi exprim nu numai compasiunea pentru această dramă si, în special, pentru cel mai mic dintre copii, de numai 4 (patru) luni, desprins si el de sânul familiei,dar si stupoarea!
Probabil Barnevernet, desăvârsindu-se profesional, a vrut să-l “ferească” si pe acesta de “îndoctrinarea” religioasă… Desigur, este trist când se întâmplă astfel de lucruri. Dar speranța nu este pierdută niciodată. Uneori, chiar si cei care lucrează la Barnevernet îsi aduc aminte că sunt oameni câteodată…
(Publicat in Jurnal de nord ,Oslo)
