Cazul Tucker Carlson confirmă – Occidentul de azi a ajuns să semene prea mult cu URSS-ul lui Stalin!
ADEVĂRUL nu e deranjat când e chestionat. Doar MINCIUNA nu suportă să fie contestată.*
În această notă putem analiza disperarea cu care propaganda „sursele oficiale” se zbate acum să îl pohlibuiască pe Tucker Carlson pentru că a făcut un interviu cu liderul Rusiei.
Sunt nervoși, agresivi, anxioși, ridicoli.
Sunt disperați pentru că mint, au mințit cu nerușinare vreme de mai bine de 2 ani (de fapt 4, dacă adăugăm și „pandalia”), s-au zbătut să vă umple creierele cu dezinformări, să vă îndese pe gatlejuri fake news-uri grosolane, sperând că astfel vă veți debarasa de scârnavul obicei de a gândi cu propria voastră minte.
Renunțând la libertatea de a avea dubii în favoarea complianțe oarbe, care vă face predictibili, fix cum mărețul Sistem – care cu aroganță se autodefinește ca „democrație liberală” – vă vrea a fi. Iar un interviu luat de cel mai popular jurnalist american lui Vladimir Putin, folosit pe post de Scaraoțschi de trompetele pro-americane, demantelează TOATE minciunile ordinare pe care ei le-au diseminat, tot efortul lor de a îndobitoci populațiile.
Acum va trebui să o ia de la capăt, și mai multe minciuni, fals news-uri ridicole (apropo, de câte ori a murit Putin în ultimii ani conform mainstream media), teroare, teroare politică, teroare mediatică! Of!
Audiatur et altera pars e un principiu elementar, atât în drept, cât și jurnalism, dacă vrei să ÎNȚELEGI, să îți formezi o perspectivă amplă, pe cât posibil obiectivă, o viziune de ansamblu asupra unei situații, a vieții și a lumii. Însă propaganda americană de azi, repetată obsesiv și de noii idioți inutili ai SUA, birocrații de la Bruxelles, e prea puțin interesată de lucruri precum realitatea sau democrația. „Fiat propaganda, pereat mundus!”, ăsta e dictonul lor.
Căci, în lipsa propagandei care le indică oamenilor unde sunt dușmanii – reali sau imaginari -, unde TREBUIE să lingă și unde au obligația de a scuipa (dușmanii de clasă ai occidentului), vulgul ar putea fi tentat să comită impietatea de a-și lua la rost proprii lideri, constatând că aceștia au eșuat în misiunea de a oferi pace, progres, bunăstare și libertate, trai decent, de a reprezenta voința popoarelor – care i-au ales pentru a le reprezenta interesele, nădejdiile etc.
Că în loc să construiască, au distrus, au prădat, totul inventând dușmani care să ebluiseze opinia publică, să atragă atenția de la gheșefturile lor – divide et impera! În realitate, occidentul de azi seamănă prea puțin cu „lumea liberă” din anii ’70, cea pe care o idealizau toți cei ce trăiau în partea estică a cortinei de fier.
Occidentul de azi a ajuns, din păcate, să semene prea mult cu lumea lui Stalin, nici măcar cu URSS-ul lui Brejnev sau Andropov.
Soljenițîn, filosoful rus, i-a avertizat demult pe americani, în cadrul unui sclipitor discurs susținut la Harvard, că „eu vin din lumea în care veți ajunge voi”. Dar cine să ia seamă?
Eu mă bucur că diseară voi putea urmări interviul lui Tucker Carlson cu V. Putin. Nu neapărat fiindcă voi asculta răspunsurile lui Putin la întrebări complexe, le cunosc, Putin vorbește anual câte 2-3 ore în discursul despre Starea Națiunii și rareori spune ceva nou. Însă ăsta e unul din rarele momente când putem vedea, nu doar în România, cine sunt „jurnaliștii” cu epoleți ai Sistemului.
Niciun jurnalist de bună credință nu ar putea fi deranjat de principiul „audiatur et altera pars”. Un alt moment similar a fost când Sistemul și-a descoperit toți acoperiții din presă, trimițându-i la „dezbaterea” aia organizată de Klaun cu el însuși la SNSPA.
Nu e de mirare că SRI face racolări pe bandă în ultimul timp, sunt în turneu prin licee, universități…
NOTA
*Citat original: A truth doesn’t mind being questioned, a lie does not like being challenged.
