Ce așteptați de la noul președinte? Aștept să recunoască existența secuilor!”
Iată, sunt aproape 26 de ani de la alegerea lui Emil Constantinescu ca președinte și mie mi-a rămas până azi vie în amintire imaginea unui tînăr care, la câteva minute după anunțul rezultatului, întrebat pe stradă de un reporter TV ce așteaptă de la noul președinte, necunoscutul june a răspuns: „Doresc ca noul președinte să recunoască existența secuilor!” Răspuns surprinzător și memorabil pentru unul ca mine!
Desigur, tînărul interlocutor care rostea în auzul întregii Românii dorința Secuilor de a fi recunoscuți ca minoritate trebuie să fi fost și el secui! Poate că citește aceste rânduri și își devoalează identitatea ca persoană. Este un lider necunoscut al Secuilor! E momentul să iasă mai în față: „Eu sunt cel care i-am cerut lui Emil Constantinescu să le facă dreptate Secuilor!”
Ion Iliescu și Frontul Salvării Naționale se pripise să recunoască existența UDMR la câteva ore după declararea noii ordini de stat. Era ceva suspect în graba maghiarilor de a ieși la vedere cu o organizație care, era limpede, exista de mai mulți ani, în clandestinitate.
Grație lui Tokes maghiarii aveau un ascendent asupra tuturor la acea oră, nu li se putea refuza niciun favor. Bașca prietenia dintre activiștii PCR Ion Iliescu și Domokos Geza, liderul UDMR. Maghiarii, din România sau Ungaria, participaseră alături de turiștii sovietici la mascarada numită revoluție, cunoșteau multe adevăruri incomode pentru emanații revoluției de la București, și aveau cu ce să șantajeze, în caz de nevoie!
Ei, bine! Din 1990 și până azi UDMR face tot ce poate pentru a împiedica recunoașterea Secuilor ca etnie de sine stătătoare! Au existat din partea Secuilor mai multe încercări de a impune această realitate: Secuii, în număr de câteva sute de mii, sunt una dintre cele mai numeroase etnii minoritare din România. Este uimitoare abilitatea udemeristă de a-i manipula pe secui și de a zădărnici orice încercare a acestora de a-și obține un drept elementar: recunoașterea existenței lor ca etnie distinctă de celelalte.
Atitudinea realmente criminală a maghiarilor udemeriști are succes datorită complicității clasei politice de la București, care se complace în această cârdășie anti-constituțională, anti-democratică! Iată un subiect în care Budapesta și Bucureștiul sunt într-un deplin acord: secuii nu trebuie lăsați să ridice capul și să se afirme ca etnie de sine stătătoare!
Firește, mai trebuie pusă la socoteală și gașca de secui trădători, care acceptă diversiunea udemeristă și care, desigur, au partea lor de câștig de pe urma acestui act de trădare a propriei seminții.
Secuii secui, care sunt chemați să se organizeze și să se afirme ca entitate, e bine să conștientizeze în persoană cine sunt cei care au trădat interesele secuimii și au acceptat diversiunea udemeristă!
Frați secui, dacă mai aveți veleități identitare, aveți nevoie de o listă cât mai cuprinzătoare a secuilor care v-au trădat și au făcut jocul UDMRist, care este și jocul Budapestei!
Datorăm mult textului publicat zilele acestea de domnul Vlad Cubreacov! Am înțeles pentru prima oară care este interesul maghiar, bozgoresc, în diversiunea anti-secuiască, susținută de UDMR, dar și de guvernanții de la Budapesta, bașca autohtonii de la București. O conspirație unanimă împotriva identității secuiești!
Am aflat că în Ungaria există un grup etnic secuiesc foarte important, în jurul a trei sute de mii de persoane, grup a cărui identitate etnică nu este recunoscută de autoritățile budapestane. Ceea ce naște, printre altele, și mirarea legitimă: dacă Ungaria nu recunoaște existența secuilor din propria ogradă, de unde presiunea acelorași autorități pentru ca România să recunoască autonomia unui ținut „secuiesc” în inima Țării, a României?! Mai ale că la ultimul recensămînt s-au declarat secui abia câteva sute de cetățeni români?!
Până la Trianon, în toate statisticele făcute la Budapesta secuii din Transilvania figurau separat de alte etnii, inclusiv separat de maghiari, de ungurii din Transilvania. După Trianon, secuii dispar din statisticele oficiale, numărul lor adăugându-se la numărul maghiarilor din România, din Transilvania. Acest artificiu comis de partenerii noștri maghiari a fost acceptat/tolerat la București, ceea ce a dus la un spor demografic important pentru comunitatea maghiară din România. În felul acesta UDMR poate afirma azi că reprezintă un electorat de 5% din populația României!
Fals! Numărul maghiarilor din România este undeva la 2-3%, dacă, așa cum este normal, îi numărăm separat pe secui și pe țiganii de limbă maghiară! Ce ne împiedică s-o facem?!
E timpul să punem capăt existenței abuzive a UDMR în Parlamentul Țării și la guvernarea României! E momentul să recunoaștem realitatea impunătoare a existenței etniei secuiești de sine stătătoare! De-a lungul istoriei au existat momente de solidaritate româno-secuiască pe care este cazul să ni le amintim cu acribie, căci există aceste momente și nu au fost puține. Inclusiv momentele de solidaritate față de pretențiile unor maghiari scelerați. Occisio Siculorum este opera șovinismului maghiar! Nu trebuie lăsată uitării!
Afirmarea identității etnice secuiești s-ar putea să afecteze baza electorală a UDMR. Ar fi o victimă colaterală a unui proces istoric inevitabil! Dar secuii trebuie să afle ce au pierdut prin faptul că nu și-au impus punctul de vedere! Nu știu câți dintre secui cunosc că legislația europeană a minorităților etnice are prevederi care îi vizează direct pe secui, adică vizează acele etnii care nu au sprijinul unei țări mamă, care să le apere interesele. Există fonduri europene importante de sprijin pentru acele grupuri etnice care nu au sprijinul unei țări mamă.
Cum sunt țiganii, de pildă, sau bascii din Spania și Franța. Comunitatea Europeană își asumă grija pentru aceste grupuri etnice, susținându-le cu importante fonduri financiare!
Au avut știință liderii secui de aceste avantaje atunci când au acceptat să le piardă declarându-i pe secui maghiari?
Nu cumva UDMR a ascuns aceste prevederi din legislația europeană care i-ar fi avantajat net pe secui?
Ce au avut de câștigat secuii declarându-se maghiari? Și ce au avut de pierdut!
E timpul să se facă niște calcule exacte! E timpul ca vocea tînărului secui din noiembrie 1996 să fie ascultată de politicienii din București!
Cred că parlamentarii AUR sunt cei mai potriviți să ridice problema secuilor și să sprijine soluția firească: recunoașterea identității etnice secuiești. Discuții între liderii AUR și lideriii autentici ai secuilor se împun cu necesitate! E vorba de un pas firesc pe care clasa politică se cuvine să-l facă, chiar cu această întârziere ale cărei dedesubturi ar fi bine să le aflăm acum, la ora adevărului pentru secui!
Doamne, ajută!
Ion Coja
NOTA
În foto: Monumentul, Masacrul de la Siculeni (în latină Siculicidium „uciderea de secui”, în maghiară Madéfalvi veszedelem) a fost o execuție în masă organizată în anul 1764 de către armata austriacă, împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit interzicerii privilegiilor soldaților regimentelor grănicerești secuiești ale graniței militare transilvane. Acțiunea a fost ordonată de curtea imperială de la Viena. Cu executarea ordinului a fost însărcinat generalul Adolf Nikolaus Buccow, guvernatorul imperial al Transilvaniei, care, după refuzul secuilor, și-a dat demisia. Locul lui a fost luat de generalul conte Joseph von Siskovics care, în seara zilei de 7 ianuarie 1764 (ajunul Crăciunului Ortodox), a înconjurat cu trupele localitatea Mádéfalva (azi Siculeni) și a atacat cu artileria pe secuii adunați acolo, pentru a protesta contra înrolării forțate (sursa: wikipedia.org).
