Ce PATRIOTISM e acela care incită la ură, dle TOKES?

Cuprinşi de o frenezie hungarofobă împinsă până la sadism nevrotic, liderii UDMR nu ratează niciun prilej să se manifeste astfel, sub masca unui fals patriotism sintetizat atât de  de „revelator”cel mai cunoscut poet al Ungariei, Ady Endre: „Am învăţat… că este patriotic să înjuri germanii, sârbii, românii, slovacii. Aşa să fie? Dacă este aşa, eu declar solemn că nu sunt patriot” („Nagyvarodi Naplo”, 16 iunie 1903). De hungarismul acesta, invocat drept istoric si milenar (!?) axat pe obţinerea de drepturi pe care nu le-au acordat niciodată altor naţionalităţi,  s-au delimitat şi alţi intelectuali de vază ai ţării vecine: Bela Bartok, Jozsef Attila, Albert Szentgorgyi etc.

Aceste câteva exemple sunt suficiente, ca să înţelegem că nu toţi maghiarii sunt la fel, căci nu există pădure fără uscături… Şi încă mai ştim pentru ce anumiti lideri maghiari tot scot sabia urii interetnice, sub pretextul inaugurării pe tot cuprinsul Transilvaniei a unor monumente istorice cu simbolistică antiromânească.

De ce Petofi Şandor… la Luduş?!

În obişnuita pompă a discursurilor naţionalist-sovine  fostul ministru al Culturii, Kelemen Hunor  s-a inaugurat, la finele anului trecut, la Luduş un monument istoric pe al cărui postament tronează bustul revoluţionarului paşoptist Petofi Şandor – un şovin notoriu.dar perceput în mediile lor ca poet naţional al Ungariei!  Ceea ce nu ştiu însă luduşenii, în special despre consilierii români (PDL a votat în acelaşi ton cu UDMR, iar PSD s-a abţinut(!) doar PNL a fost împotrivă)Asa a fost posibila amplasarea acestor monumente antiromânesti,  reprezentate prin Petofi Şandor oriunde a vrut UDMR ! care, iată, îi găzduieşte in Ardeal 11 statui, busturi si placi comemorative.

Din pacate, unii politicieni de-ai noştri s-au prăbuşit definitiv sub „hipnoza” unei nepermise lipse de demnitate naţională, votând de-a valma astfel de monumente insultătoare nu doar pe la Târgu-Mureş, Sighisoara, Tg.Secuiesc, Sf.Gheorghe, Bihor sau la Valea lui Mihai.  Acest scriitor, altfel talentat, Petofi Şandor, a folosit în lirica sa cele mai injurioase epitete la adresa românilor! De un cinism nemaiîntâlnit în literatura universală, Petofi Şandor i-a numit pe români cu apelative greu de suportat chiar şi de hârtie: gunoaie, scârboşi, păduchi, corbi hulpavi, mişei etc...

Pe când era la vârsta de 25 de ani, nu numai că a adresat maghiarilor chemarea de a se ridica „împotriva acestei turme nemernice” (a românilor – n.n.), dar, devenind mâna dreaptă a generalului Bem, cu grad de maior, a plecat la război împotriva românilor din Transilvania şi ar fi murit la 31 iulie 1849 în bătălia de la Sighişoara. Am scris ar fi murit pentru că trupul nu i-a fost găsit, iar istoricul maghiar P. Lendvai subliniază că ar fi cerut azil politic în Rusia, unde ar fi şi murit în 1894!

Oricum ar fi, însă, trebuie reţinut că nu toţi românii sunt dispuşi la concesii când este vorba de onoarea Patriei! Este şi cazul primului primar al Clujului, Alexandru Şerban, care, după 1989, şi-a păstrat verticalitatea declarând că „urmează a fi schimbată strada Petofi, care poartă numele unui poet care n-a fost câtuşi de puţin prieten al poporului român”.

Trădătorii istoriei naţionale  Cum se stie, la Arad,  s-a pus punct final unei revoluţii strict maghiare, cea de la 1848-49, în care oastea maghiara (f.multi  mercenari din diverse neamuri) se fac vinovaţi de masacrarea a circa 40.000 de români! Ordinele pogromului antiromânesc au fost date atunci de 13 generali,(tradatori ai juramantului fata de Imparat!) motiv pentru care toţi au fost judecaţi şi executaţi din ordinul comandantului armatei austriece. Şi aici, la Arad, cu un tupeu incalificabil, maghiarii de după 1989 au exercitat presiuni pentru reamplasarea asa zisului „Monumentului libertăţii”, dedicat celor 13 criminali, dezafectat de guvernul Bratianu!

Ce credeţi că s-a întâmplat? „Marele” om de cultură Andrei Pleşu, fostul ministru al Culturii, în ton cu fostul prim-ministru  Adrian Năstase, a semnat actul cu pricina şi… „problema” cu monumentul antiromânesc a fost „rezolvata”…

De nenumărate ori „anesteziatele” de false lozinci asa-zis europene, autorităţi politice şi culturale, centrale sau locale, au manifestat aceiaşi indolenţă crasă şi în aprobarea inaugurării unor monumente istorice ale altor criminali de război maghiari (cum ar fi Lajos Kossuth, Albert Wass, Marton Aron etc.).

Un alt exemplu dezonorant îl reprezintă „grupul statuar Matei Corvin” din Cluj-Napoca, unde românul Matei Corvin (regele Ungariei) este prezentat artistic ca un învingător ,deşi Ungaria nu a cucerit niciodată Moldova, steagul Moldovei este aplecat! Ca să „salveze” cumva situaţia, marele  istoric Nicolae Iorga a menţionat expres pe o tăbliţă anexată pe monument că, de fapt, Matias Rex a fost învins la Baia. Bineînţeles, „tăbliţa” savantului român, care punea în ordine realitatea istorică, a fost îndepărtată  la presiunea maghiarilor din Cons.municipal Cluj-Napoca!! 

Dacă monumentele maghiare tronează bine-mersi sub  soare şi pentru cei buni şi pentru cei răi, în schimb monumentele ridicate celor mai de seamă români au fost devastate de maghiari, de-a lungul vremii (în special între anii 1940-44), când, sub teroarea inumană a maghiarilor, nenumăraţi români din Transilvania au fost asasinaţi şi expulzaţi, ceea ce l-a determinat pe primul ministru al Ungariei de atunci, Teleky Pal, „patronul ororilor” antiromanesti, să declare în Parlamentul de la Budapesta, în octombrie 1941, că „asemenea fapte opresive luate împotriva unei populaţii paşnice şi dezarmate sunt incompatibile cu ţinuta unui stat civilizat” (iar în scrisoarea sa de adio, înainte de se sinucide prin împuşcare, poate cuprins şi de remuşcările faţă de violenţa antiromânească, a scris: „Suntem cea mai detestată naţiune şi vom deveni profanatori de cadavre. Sunt vinovat că nu v-am oprit!”).

 

Din respect faţă de adevărul istoric

Vă prezint fapte reprobabile săvârşite de maghiarii fanatici împotriva monumentelor cu simboluri scumpe pentru Naţiunea Română:

– bustul poetului George Coşbuc din Năsăud a fost tăiat cu bomfaierul şi aruncat în WC;

– obeliscul lui Mihai Viteazul de la Guruslău a fost aruncat în aer;

– la Oradea au distrus statuile regilor Ferdinand I şi Carol al II-lea, a reginei Maria, a lui Delavrancea, a generalului Traian Moşoiu, a lui Mihai Eminescu (au aruncat-o în Crişul Repede);

– troiţa si statuia lui Baba Novac de la Cluj-Napoca a fost deteriorată;

– statuia lui Nicolae Bălcescu de la Sovata a fost devastată la 10 martie 1990;

– după 1989, maghiarii au făcut presiuni ca monumentul ecvestru al lui Avram Iancu de la Târgu-Mureş să fie mutat în Ţara Moţilor, iar „Lupoaica” de la Cluj-Napoca nu a scăpat nici ea de obsesiile lor naţionalist-şovine!

Nu cred că ar mai fi ceva de spus. Decât, sigur, să ne împrejmuim cu semnul sfintei şi dătătoarei de viaţă cruci! (net)