Ce trebuiau sa stie ce doi ambasadori americani de la Chisinău si Bucuresti
Cu peste o jumatate de mileniu in urma, „Tara Moldovei” din timpul domniei lui Ştefan cel Mare constiuia un puternic Stat European. În anul 1480, prin căsătoria cu fiica lui Radu cel Frumos, se continuă relaţiile tradiţionale dinastice ale Moldovei cu Ţara Românească!
În vremea lui Ştefan cel Mare, Tara Moldovei deja se întindea peste toate ţinuturile de la Munţii Carpaţi răsăriteni pînă la rîul Nistru. Preocuparea dominantă a domniei lui Ştefan a fost lupta pentru independenţă si consolidarea Statului!. În acest context efortul de centralizare a statului şi treptata sa afirmare pe plan initernaţional au fost legate indisolubil. Printre măsurile primordiale Ştefan-Vodă şi-a propus întărirea capacităţilor de apărare a ţării, pentru noua sa politică externă, de emancipare a Moldovei de sub tutela opresoare a marilor puteri vecine.
Pentru a înfrînge inevitabila lor reacţie era necesar un instrument militar mult mai eficace, prin număr şi coeziune cu politica domniei. Preluînd o iniţiativă a tatălui său, Ştefan s-a străduit să întemeieze apărarea ţării pe cea mai largă adeziune socială posibilă în condiţiile epocii. La chemarea domnului la oaste vin toţi bărbaţii apţi de luptă, în special ţăranii Se formează astfel “oastea mare”, cu un efectiv între 40-60 de mii de oşteni: călăreţi şi pedeştri. Oastea mare a lui Ştefan era deci o „oaste de ţară„, la vremea aceea puţini fiind lefegii (mercenari).
Un factor important al puterii militare a Moldovei lui Ştefan a fost sistemul de fortificaţii. Cetăţile existente au fost întărite, dotate în acea vreme pentru prima dată cu tunuri, altele au fost construite din nou.
Moldova era apărată de: Cetatea Soroca, Cetatea Tighina şi Cetatea Albă la rîul Nistru, Cetatea Hotinului şi Cetatea Sucevei la Nord, spre Carpaţi Cetatea Neamţului, iar pe rîul Siret Cetatea Romanului.
Tot atît de hotărît a acţionat Ştefan şi în direcţia consolidării bazei materiale şi instrumentului instituţional al puterii domneşti. El duce o politică specială de restaurare a domeniului domnesc prin masive cumpărări de sate cu bani din vistieria domnească şi prin confiscarea domeniilor boierilor trădători. Astfel, domnul va cumpăra circa 80 de sate. Concesiile de pămînt din domeniul domnesc sunt foarte rare.
Se consolidează şi influenţa domnului în organele de guvernare. Cea mai semnificativă deplasare se constată în componenţa şi noul rol pe care оl juca sfatul domnesc, principalul organ de guvernămînt după domnie, cu care împărţea puterea de stat. Numărul membrilor sfatului domnesc se micşorează de la 25-30 la 15-16 persoane.
Treptat, dregătorii curţii, numiţi de domn, au ocupat locuri în sfatul domnesc, alături de reprezentanţii stăpînilor de domenii, devenind forţa precumpănitoare. Astfel, are loc masivul transfer de putere de la marea boierime spre domnia centralizatoare. Un rol hotărîtor în sfatul domnesc a revenit pîrcălabilor – comandanţi de cetăţi.
Dezvoltînd sistematic atribuţiile pîrcălabilor, înzestrîndu-i cu putere militară şi administrativă în cetăţi şi în ţinuturile dependente de ei, Ştefan a instituit o reţea de putere dependentă de domnie şi controlată de aceasta, care a cuprins toată ţara.Epoca lui Ştefan cel Mare a însemnat realizări remarcabile şi în domeniul vieţii economice – in sec XV ţara era stabilă şi bogată.
Domnul stimula comerţul prin sistemul de privilegii, pe care le acorda negustorilor străini (italieni, polonezi şi armeni) şi locali şi prin construcţia şi securitatea drumurilor, hanurilor etc.
Direcţia prioritară a comerţului internaţional prin Moldova o constituia axa Marea Neagră – Liov (Lemberg), negustorii aducînd din Orient mirodenii, covoare, blănuri, metale şi pietre preţioase iar din Apus postavuri şi arme. Vămile aduceau multi bani în visteria domnească şi asigură mijloacele materiale necesare pentru lupte, construcţii, şi alte nevoi ale statului.
Ştefan Vodă a construit un număr impunător de locaşe sfinte, pe care le-a înzestrat cu obiecte de cult si invatzatura (cărţi,documente,hartzi, icoane, cruci etc.). tradiţia populară îi atribuie zidirea a 44 de biserici. În mod cert sunt cunoscute 32 biserici,multe si azi exceptionale arhitectonic,ale căror ctitor a fost marele voievod… De asemenea, se preconiza transformarea Moldovei într-o ţară de contact a lumii ortodoxe din Balcani cu Europa, înclusiv cu Rusia... Din prima căsătorie Ştefan a avut-o pe Elena,domnitza care s-a căsătorit cu Ivan cel Tînăr, fiul marelui cneaz moscovit Ivan al III-lea. Căsătoria Elenei avea scopul de a consolida poziţia internaţională a Moldovei şi Rusiei în Europa Centrală şi de Sud-Est,imporiva expansiunii Imperiului Otoman.O nouă alianţă dinastică a lui Ştefan cel Mare se realizează în 1472, prin căsătoria sa cu Maria din Mangop, descendentă din familia imperială bizantină a Comnenilor. Principalul scop al noii alianţe consta în continuarea politicii de ridicare a autorităţii Moldovei în lumea creştină ortodoxă.
În 1480, prin căsătoria cu tînăra doamnă Maria Voichiţa, fiica lui Radu cel Frumos, se continuă relaţiile tradiţionale dinastice ale Moldovei cu Ţara Românească. În condiţiile de intensificare a expansiunii otomane, legăturile dinastice cu ţara românească vecină întăreau poziţiile ambelor state la Dunărea de Jos. Această căsnicie a ţinut 24 de ani, pînă la moartea lui Ştefan cel Mare.Din căsătoria cu Maria Voichiţa s-a născut urmaşul la tron al lui Ştefan cel Mare – Bogdan-Vlad. Numele de botez i se dăduse în amintirea bunicilor săi Bogdan al II-lea din Moldova şi Vlad Dracul din Ţara Românească.
Nu o data pe plan extern, domnitorul trebuia să se bizuie numai pe puterile Moldovei si a fratilor valahi. Pe sprijinul vecinilor – polonezi sau unguri – nu se putea bizui, şi unii şi alţii voiau să aibă sub suzeranitatea lor Moldova. Pericolul mare îl reprezenta însă expansiunea Imperiului Otoman, care – după cucerirea Constantinopolului la 1453 – de către sultanul Mehmed al II-lea Fatih îşi continua înaintarea pana la Wiena , în inima Europei.
In foto doua din cele mai cunoscute cetati Tighina si Soroca si Harta Moldovei in timpul lui Stefan cel Mare.
Dle prof.Barbulescu
Daca nu stiaiti , aflati ca dl.ambasador Pettit este un functionar important al Departamentului de Stat american.este absolvent al Institutului superior „de externe”al Departamentului…
Ca functonar superior , a fost intre primii trei oameni ai Ambasadei americane de la Kiev, chiar pe vremea „Maidanului”.!! A fost mai inainte, cativa ani, (si mai apoi…) consul la Ambasada SUA de la Moscova(!) unde nu e trimis oricine.De acolo a venit la Chisinau…
Deci dl.Victor A.I. are perfecta dreptate,ceva e putred in Danemarca…
Dle profesor pare a fi prea multa toleranta in spusele dvs. Ma indoiesc ca ambasadorul s-a aflat intr-o erore ce tine de CULTURA. Cred mai degraba ca a comis cu buna stiinta un act impotriva romanismului, un act executat la ordin, un semnal pentru alegerile ce vor urma in cele doua state ce le separa vremelnic Prutul. Este clar ca intelegerile de la Malta sunt calcate in picioare doar in functie de interesele USA. Poate ca romanii ar trebu sa analizeze cu mai multa atentie ce se intampla in Turcia. Evenimentele de la Ankara, din vara acestui an, ne arata cat de usor isi calca cuvantul cei puternici animati doar de interesele.
M-a surprins placut efortul facut de ambasadorul american de la Chisinau de a invata doar intr-un an aproape…perfect Limba romana! Deci,cum bine a spus Excelenta Sa, si-a insusit Limba romana ,vorbita pe glob de circa 28 milioane vorbitori,fiind a 5-a imba romanica a Planetei! Deci nu Limba moldoveneasca a invatat-o ambasadorul ,un idiom ce exista , eventual ca forma dialectala a Limbii romane unitare,vorbita si de basarabeni !! Ce trebuie sa stie ,daca il intereseaza,un diplomat de talia Dumisale: Când începi a învăţa o limba străină este necesar să înveţi şi cultura acelei ţări,istoria acesteia, caci un cuvânt care în dictionar are o traducere corectă, poate avea alt înţeles în contextul cultural. Am văzut declaraţia şi greşala domnului ambasador pare mai degrabă una tehnică ( de traducere „ad litteram”) decât una de gândire a ideii politice.
Afirmaţia „Basarabia e/sau nu e Romania” nu ilustrază o realitate administrativă (nimeni numai gandeşte astfel!) ci una ideologică, o legătură de neam, o dorinţă izvorată din suflet, o speranţă! Speranţa nu poate fi atinsă cu mainile, este un sentiment de inspiraţie Divină!
Ce a spus Dl.Pettit este o eroare inca din enunt: Basarabia istorica reprezinta sudul vechii Moldove de peste Prut ; a fost o confuzie intretinuta intentionat de catre noii ei stapani de dupa 1812. Este si ciudat ca pana atunci nu le trecuse inca prin cap sa emita pretentii… Avem exemplul gestiunii „eficiente” staliniste ,a unui teritoriu confiscat. Modificarea componentei populatiei Moldovei de peste Prut a dus la ceea ce avem azi: confuzie, mai ales din partea localnicilor.
Singura solutie e cea economica: daca Romania ar merge struna economic, ar vrea si rusii sa se declare romani si sa se uneasca cu „tara”…