Ce vrea Orban Viktor, micul diktator al Bazinului Dunării
Din pacate, Ungaria si liderul ei autoritar de azi au tras învăţăminte…gresite din consecinţele proastei reputaţii de care s-a bucurat în trecut. Adevarat, cu un efort… propagandistic considerabil a reuşit, în ultimii ani, să-şi renoveze firma politică în ochii lumii. Desi viseaza in continuare la o … eventuală viitoare restructurare europeană, apetitul pentru Transilvania reactivandu-se aberant, Ungaria contează, în acţiunile sale mai de grabă pe simpatia şi protecţia puterilor apusene … şi nu fără motiv. Cu permanente declaraţii de loialitate faţă de ţările occidentului, Ungaria invocă implicit distanţarea de vecinii balcanicii „primitivi”, lipsiţi de credit politic.
Această politică revizionista de dispreţ şi duşmănie va duce din nou la izolarea Ungariei de vecinii ei. Altă consecinţă a pregătirilor de „mutare” a problemei Ardealului (!?) spre Europa, pe care vecinii noştri unguri le fac ostentativ stimuleaza iredenta maghiară, care ar vrea, din nou, să recucerească Transilvania deodată sau cu încetul, în rate. O idee fixă, năstruşnică și deplasată oricărui om cu judecată, nu însă si revizioniştilor, care luptă „consecvent” pentru realizarea.
Declaraţiile oficiale, repetate, potrivit cărora Ungaria nu vrea să schimbe cu forţa hotarele, sunt şi ele echivoce, pentru că… nu exclud schimbarea graniţelor prin tratative sau reglementări. Se repetă sloganul care spune că Ungaria va… asigura minorităţii maghiare din Transilvania drepturile individuale şi colective care li se cuvin (dacă nu o face ăn prezent sigur nu o face niciodată (!?). Afirmatii reinviate din vocabularul ameninţător utilizat pe vremuri de miniştrii horthyşti, din epoca premergătoare anexărilor teritoriale (1938 – 1941).
Tendinţele de revenire la horthysm le găsim în însăşi activitatea parlamentului din ţara vecină. Când taxăm, deci, politica Ungariei drept naţionalistă şi revizionistă, afirmăm lucruri adevărate şi dovedibile, confirmate zi de zi de presa simpatizanta a celui mai mare partid de opoziţie din Ungaria.
Confraţii noştri secui şi maghiari trebuie să înţeleagă că, în condiţiile unei Ungarii puse pe politică naţionalist-şovină, ei trebuie să dea, ca si cetăţenii români, dovadă de discernământ matur. În sensul că un cetăţean român, fie el de orice naţionalitate, trebuie să fie loial ţării în care trăieşte. Iredentiştii de la Budapesta susţin, astăzi, că, în primul rând, contează apartenenţa spirituală şi politică la „marea naţiune ungară”, şi abia pe urmă relaţiile ambigue cu românii, relaţii care se aseamănă mai degrabă cu un fel de interimat sau sală de aşteptare în vederea soluţionării chestiunii minorităţilor. Aceeaşi profesiune de credinţă o predică de mult si prea cuviosul fost episcop Tőkés în turneele sale,prietenul apropiat al premierului Orban.
Aici nu este vorba de soluţionarea problemei minorităţilor al căror statut de cetăţeni ai României a fost consfinţit prin prevederile Tratatului de pace de la Paris, în 1947, ci de îmbunătăţirea fireasca a situaţiei lor în limitele aceloraşi drepturi şi îndatoriri, pe care le are fiecare cetăţean al ţării noastre.
Acordarea de drepturi colective sau privilegii, înseamnă „discriminarea pozitivă” şi duce la o diferenţiere nedemocratică şi dăunătoare păcii sociale, între grupurile etnice şi restul populaţiei. Drepturile colective sunt o variantă modernă a sistemelor discriminative din evul mediu şi sunt mai aproape de corporatismul fascist decât de democraţie. Aşa cum le e firea, românii întind o mână prietenească tuturor secuilor şi maghiarilor, asigurându-i de drepturile ce li se cuvin tuturor, ca fiii acestei ţări,aducându-le aminte că limba oficială în România este limba română fără de care nici un cetăţean al ţării nu-şi va putea valida calităţile profesionale, culturale sau în viaţa publică.
O comparaţie cu situaţia minorităţilor din Ungaria le-ar putea servi ca lecţie de comportament Ungariei, unde mai trăiesc zeci de mii de germani, români, slovaci sau sârbi, evrei etc. Toţi aceştia vorbesc doar o limbă maghiară.Cât priveşte dreptul deplin la învăţarea limbii materne în şcolile elementare, este un lucru de la sine înţeles,dar nu si aplicat in viatza reala din Ungaria, precum la fel sunt de necesare – și in Ungaria, precum in Romania !,şi de şcoli medii in limba minorităţilor, ca si invatzamant superior corespunzator asigurandu-se necesarul de cadre, pentru buna funcţionare a domeniului cultural sau religios.
Iredentiştii de la Budapesta care trâmbiţează cu grosolana insolentza în lumea largă uriasa minciuna a unui ,„genocid cultural” din Transilvania!! Ar fi bine să se informeze cu privire la situaţia din ţările europene în care trăiesc milioane de minoritari şi vor avea ocazia să constate că aceştia sunt integraţi însistemul naţional de învăţământ, adică sunt instruiţi, încă din şcoala elementară, în limba ţării respective şi nu au, ca secuii şi maghiarii de la noi, o reţea generală separata de şcoli elementare cu limba de predare maghiară, precum şi un număr important de şcoli medii cu diferite profiluri.
Știu dumnealor ca minoritarii arabi, de exemplu, sunt mândri de paşaportul lor francez şi sunt ultrafericiţi dacă posedă un bacalaureat francez sau o diplomă de licenţă a unei universităţi franceze? Poate că suferinţele pe care le-au îndurat romanii secole lungi sub ocupaţia maghiară ne fac pe noi românii să fim mai generoşi decât francezii şi să-i discriminăm pozitiv pe secuii şi maghiarii de la noi. Dar privilegiile nu pot să contravina unor principii fundamentale. România este un stat naţional unitar din punct de vedere administrativ şi limba oficială folosită în viaţa publică este română.
A cheltui banii contribuabililor români în majoritate, de peste 90%, pentru finanţarea unor şcoli superioare, care să producă absolvenţi apţi de a lucra numai în mediu maghiar, ar fi un act tocmai împotriva minorităţilor. Ce s-ar întâmpla cu acei secui sau maghiari, care, negăsind loc de muncă în secuime, de exemplu, nu ar fi capabili să lucreze în restul ţării? Pleaca in Ungaria? Nu chiar cumva asta se urmareste??
Mai există …o concepţie de bază pentru funcţionarea unei comunităţi nationale de peste 20 de milioane de cetăţeni, modelată în funcţie de interesele şi necesităţile dominante în acea comunitate. Din momentul în care majoritatea comunităţii optează pentru calea democratică în organizarea şi funcţionarea societăţii . In cadrul acestui sistem, minoritatea naţională a secuilor şi maghiarilor se bucură de drepturi depline şi egale cu ale românilor, iar în domeniul culturii au chiar mai multe drepturi decât minorităţile din oricare altă ţară din Europa.
Concluzia se impune de la sine: calomniile proferate despre aşa-zisele nedreptăţi suferite de secuii şi maghiarii din Transilvania sunt o provocare care are drept scop întreţinerea unui climat conflictual între români şi maghiari şi, în ultimă instanţă, de a destabiliza societatea românească prin opera iredentismului ungar. (A.P. Ardelean)
