Cea mai veche biserică din România
În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, iar ultimele, în cursul secolului al XVIII-lea. Cercetarea cimitirului a fost şi este posibilă, astăzi, doar în perimetrul actual al curţii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 şi 2000, au fost descoperite şi cercetate un număr de 157 morminte, depistate într-un număr de 17 şanţuri arheologice (Supr. I, S. 1 – S. 16).Monument istoric Cod LMI: HD-II-m-A-03316 Datare: sec. XI
La mormintele din cimitirul aflat în jurul rotondei deosebim două orizonturi de înmormântare: unul mai vechi, de epoca arpadiană – datat cu monede din vremea regilor Ungariei Ladislau I (1077 – 1095) şi Coloman (1095 – 1114) –; altul mai nou, cu înmormântările începând probabil din secolul al XIII-lea şi continuate în secolele următoare.
Biserica Rotonda de la Geoagiu ridicată în secolul al XI-lea este cea mai veche biserică de pe teritoriul României şi este unică în arhitectura religioasă transilvană, fiind singurul edificiu de acest tip care s-a păstrat de când a fost ridicat şi până acum într-o formă extrem de apropiată de cea originală, de la fundaţie până la acoperiş, cu doar câteva modificări efectuate pe parcursul veacurilor.În literatura de specialitate există puţine referiri la acest unic monument de cult din Ardeal.
Edificiul este singura rotondă din ţară care se mai află în picioare şi poate fi văzută. În jurul bisericii există un cimitir, în care primele înmormântări au început să se facă în secolul al XI-lea, , iar ultimele, în cursul secolului al XVIII-lea.
Cercetarea cimitirului a fost şi este posibilă, astăzi, doar în perimetrul actual al curţii casei parohiale reformate, pe terenul delimitat strict de împrejmuirea acesteia. În cele opt campanii de săpături, între anii 1993 şi 2000, au fost descoperite şi cercetate un număr de 157 morminte, depistate într-un număr de 17 şanţuri arheologice (Supr. I, S. 1 – S. 16).
