Cei puşi să păzească averea Ţării, ţineau de şase pentru hoţi!
Domnu’ politician, alo, domnu’…, cum care politician, orice politician, indiferent de culoare, nu contează că e de stânga, de dreapta, de sens giratoriu. Când spun domnu’ Politician, să spui: da să trăiţi, aşa cum făcea Pristanda, când îl întreba Prefectul de steaguri. Cum adică, tu nu ai treabă cu steagurile? Bine, am să te întreb altfel: ştii ceva de uzinele pe care le aveam în ’89? Nu ştii, de ce nu ştii? Nu erai politician în acea vreme? Erai în opoziţie? Şi ce dacă? Nu ai văzut cum dispăreau uzinele, nu ai văzut cum a dispărut colosul ăla de 23 August? Ăla mare mă care înghiţea, ca un balaur, în fiecare dimineaţă câteva zeci de mii de muncitori. Nici Semănătoarea? A, ai văzut, da nu ai putut face nimic.
De ce nu te-ai legat cu lanţul de poarta uzinei, când au vrut să o demoleze? Nu ai putut, înţeleg, nu ai avut lanţ, nu ai găsit lacăt, care a fost motivul, de nu ai făcut acest gest extrem? Cu un an înainte şi tu vânduseşi o uzină şi nici ăsta, nu protestase la vânzarea ta. Spune nene aşa. Ca într-o frăţie adevărată, fiecare vindea când îi venea rândul.
Bun, de aceea stătea unul 4 ani, după care se schimba, venea celălat. Bravo, v-aţi înţeles!
Auzi mă, da nu vă era frică, aveam şi noi poliţie, procuratură, servicii secrete, nu vă deranja nimeni? Vă mai deranjau, când veneau după drept. Nu vă lăsau în pace, încercaţi voi să vă eschivaţi, cum că voi politicienii răspundeţi de ce vindeţi, ei nu, că de nu ţineau de ei de “şase”, nici voi nu puteaţi fura. Păi de cine vă păzea dacă furaţi toţi, de cei din opoziţie, aha, am înţeles, erau nerăbdători, vroiau să intre peste rând, şmecherii. Nu le mergea cu organele, vigilente domle, atât de vigilente că, nu mai avem nimic în ziua de azi.
Băi nea Politicianule, aţi furat tot, nu aţi mai lăsat nimic. Cum adică a mai rămas, ce dracu mai este de furat? Ar mai fi oleacă de pădure şi nişte drumuri de făcut? Bă, da de DNA, nu vă e frică? Nu? Păi văd că, vă cam adună ca pe muşte. A, e un fel de înţelegere, ei vă arestează, vă judecă, vă condamnă, faceţi acolo câteva luni, un an, doi maxim, apoi veniţi acasă şi trăiţi din banii furaţi. Înţeleg, vă condamnă dar, nu vă iau banii. E bună înţelegerea. Şi merge, merge treaba, bravo mă, vă descurcaţi.
Băi, dar dacă te întreb eu aşa, pe tine politician, cum îl întreba Prefectul Tipătescu pe Ghiţă Pristanda, unde sunt cele 44 de steaguri, ai şti să-mi răspunzi? Am uitat, tu nu ai avut steaguri, da uzinele, combinatele de oţeluri, fabricile, fermele zootehnice, ştii ceva de ele? Nu ştii, s-au privaţizat, da banii, unde sunt banii din vânzarea lor? Păi băi polticianule, au fost grămezi de bani, unde sunt? Ce zici, că nu vă venea prea mult de fiecare, eraţi prea mulţi? Da, e posibil. Deci nu ştii să-mi răspunzi ce s-a făcut cu industria, nici cu banii. A, am înţeles, pe scurt, unităţile economice le-aţi vândut şi banii i-ati împărţit frăţeşte. Banii i-aţi împărţit între voi politicienii şi ceilalţi, adică servicii, poliţie, procuratură, mă rog nu-i mai număr pe toţi. Am înţeles bine, da? OK. Ăsta este şi motivul de nu prea s-au făcut dosare penale două zeci şi ceva de ani. A mai picat câte un prost care nu ştia să negocieze. Bă, v-aţi descurcat, aveţi şi şansa să rămâneţi cu banii. Te bucuri Politicianule.
Poate ai dreptate, da tot îmi vine să vă împuşc pe toţi.
Acesta este un pamflet sau poate nu.
Sursa: Ionel Carstea Blog
