Cel mai tradus scriitor român: cine a fost Constantin Virgil Gheorghiu
Atunci când vorbim de literatura noastră, ne vin în minte o serie de scriitori pe care îi cunoaște orice român încă din primele momente ale vieții. Cu toate acestea, sunt și câteva nume despre care, din varii motive, nu se cunosc prea multe detalii deși au avut o însemnătate uriașă ca autori. Printre aceste personalități se numără și Constantin Virgil Gheorghiu, scriitorul a cărui operă a fost tradusă în 131 de limbi.
Constantin Virgil Gheorghiu a fost un diplomat român, jurnalist, romancier și poet, ce s-a remarcat în perioada interbelică, moment marcant din punct de vedere cultural atât pentru România, cât și pentru întreaga Europă.
El s-a născut pe 15 septembrie 1916, în comuna Războieni din județul Neamț. Tatăl și bunicul său erau preoți, iar familia mamei sale era tot una aflată în strânsă legătură cu Dumnezeu. Aceste amănunte au avut rol esențial în evoluția viitorului scriitor, dezvoltându-i acestuia atât o relație puternică cu credința ortodoxă, cât și un fond psihologic onest, construit pe calități precum bunătatea sau modestia.
„Mama mea lua de sub grindă Biblia, o deschidea la Cartea lui Iov și ne citea, cu voce tare, cumplitele suferințe ale sfântului om. Aflând nenorocirile lui Iov, uitam de foamea noastră. După ce se lăsa iar linițtea, mama punea din nou Biblia la locul ei, sub grinda.
După o jumătate de oră, începeam din nou să țipăm de foame. Și din nou, mama lua Biblia și ne citea un alt capitol cu Iov. Și din nou uitam de foame. Aceasta se întâmpla de cateva ori pe zi. În fiecare zi. În toate zilele de iarnă. În locul pâinii, ni se dădea Iov. Pot spune că în tot timpul copilariei mele m-am hrănit cu Iov. Am supraviețuit fără hrană. Făra pâine. Căci ne hrăneam din cer.”
Constantin Virgil Gheorghiu a urmat studiile liceului militar la Chișinău, apoi la Cernăuți, iar în final a devenit student al Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București.
Prima tangență cu jurnalismul a avut-o în primele luni petrecute în capitală, unde a lucrat ca secretar al ziaristului Nicoale Crevedia. Tot în acea perioadă publică și primele sale volume de poezie, printre care se remarcă „Viața de toate zilele a poetului” sau „Caligrafie pe zapadă”, apărute la editura Cartea Românească.
Necazurile vremurilor și impactul lor asupra scriitorului
Al Doilea Război Mondial începuse să acapareze din ce în ce mai tare scena socială, astfel că în 1941, Constantin Virgil Gheorghiu pleacă în Basarabia pe post de corespondent de război, unde redacta fiecare eveniment dând naștere unor reportaje de excepție.
„Ard malurile Nistrului”, primul reportaj de război publicat și a cărei prefață este semnată de însuși Tudor Arghezi, îi aduce necazuri scriitorului, fiind astfel acuzat de antisemitism și antisovietism.
Alte reportaje de război ce au urmat au fost „Cu submarinul la Sevastopol” și „Am luptat în Crimeea”.
După evenimentele de la 23 august 1944, scriitorul împreună cu soția sa vor refuza să se întoarcă în țară, iar prinși fiind în Zagreb, parte a unei țări inamice a României în război la momentul respectiv, vor fi arestați.
După un an și patru luni de detenție, Constantin Virgil Gheorghiu va fi eliberat și se înscrie la Facultatea de Teologie din Heidelberg, un orășel din Germania.
Acesta își duce traiul de acum înainte în liniște și pace, concentrându-se pe scris, studii și conexiunea și dragostea sa față de credința ortodoxă. Astfel, în 1963, el este hirotonisit preot la biserica ortodoxă română Sfinții Arhangheli din Paris.
Grație meritelor sale remarcabile, Constantin Virgil Gheorghiu primește titlul de econom-stavrofor, de la însuși Patriarhul României, Justinian Marina, în 1966, dar este și ridicat la rangul de protopresbiter al Patriarhiei din Constantinopol la Centrul Ortodox al Patriarhului ecumenic de la Chambésy (Elvetia), in 1970.
„n-am fost niciodată despărțit de România […]. Dacă într-o zi mă voi întoarce în România, mă întorc acolo unde sunt rădăcinile mele și nu mă mai mișc […]; tot dicționarul român mi-e drag […].
Dacă nu pe pământ, atunci în cerul românesc – acolo cu certitudine”, Constantin Virgil Gheorghiu.
Cu toate acestea, deși a fost un om important pentru întreg globul pământesc, cărțile sale având un succes nemaiântâlnit, și a fost prezent la diverse conferințe în toate țările lumii, inclusiv în state precum Tunisia, Japonia, Liban sau Coreea de Sud, în România nu a fost atât de binevenit și nu a mai avut ocazia să calce.
Astfel, acesta s-a stins în 1992 la Paris. După moartea sa, soția lui donează Academiei Române toată opera sa, de la cărți la documente sau corespondențe.
„Ora 25”, singura carte scrisă de un autor român tradusă în 131 de limbi
Începe să lucreze la acest roman încă din perioada în care a fost închis, având inițial titlul „Le roman de l’heure présente”, „Ora 25” va fi publicată în 1949 și îi va aduce scriitorului faima internațională.
„N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele sale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărți ale generației noastre, din toate țările”, Mircea Eliade.
„Ora 25” prezintă viața lui Iohann Moritz, un țăran ce vine dintr-un sat românesc, care ajunge victimă involuntară a celui de-Al Doilea Război Mondial.
Moment în care oamenii nu mai sunt tratați conform esenței lor, iar rasa de care aparțin este elementul definitoriu al felului în care vor fi priviți. Iohann Moritz este bătaia de joc, pe rând, a mai multor rase, de la evrei la americani, iar scopul romanului este să demonstreze că societatea în care trăim este una dezumanizată complet.
Romanul a fost tradus în 131 de limbi, făcând înconjurul lumii.
În plus, în 1967, apare ecranizarea cărții, în regia lui Henri Verneuil și avându-l în rolul principal pe Anthony Quinn.
Autor: Ioana
Sursa: forza.ro
