Cică trăsătura marcantă a poporului român ar fi …MIȘTO-UL! Aș! Singur în frizerie, nu este live!

Din surse care iși doresc anonimatul, s-a aflat că duminică dimineaţa, pe la şase, Klaus Iohannis a intrat peste Liviu Dragnea în frizeria de la partid, când acesta se săpunea.
Preşedintele purta chipiul şi ochelarii google ai lui Florian şi ţinea în braţe un bishon maltez. Un bishon cu ochelari.
– Ich bin SRI, am venit tocmai de la summit să-ţi fac percheziţie. Doamna Prim- Ministru te-a denunţat că scrii ordonanţe cu schweinerei, deşi te-am anunţat să nu faci asta.
– Nu mai e Sorin prim-ministru?
– El este, numai că de aseară şi-a schimbat sexul. Doamnele sunt mai flexibile, ca frau Merkel. Astăzi femeile sunt adevăraţii bărbaţi de stat.
– Eu nu ştiu să scriu, i-a răspuns Liviu cu mirare, uitându-se după bishonul care tocmai uda scaunul de frizerie. Nu ştiu nici să semnez.
– Ştii, nu ştii, eşti abrogat. Şi tu, şi ordonanţele.
– Dacă sunt abrogat, cine mai conduce partidul?
– Eu. Şi, când sunt la Sibiu, el. Nu-i aşa, Edi?
Bishonul îşi ţuguie buzele şi scoase un sunet prelung, de vuvuzele.
– Hai, că suntem aşteptaţi în piaţă, continuă preşedintele.
– Ce să caut eu în piaţă?
– Ţi-am spus. Eşti abrogat şi urmează să te dizgraţiem în faţa Partidului şi a minerilor.
– Care mineri?
– N-ai declarat chiar tu că ţi-am organizat o mineriadă?
– Nu-mi amintesc. Şi de unde au venit minerii ăştia?
– De la corporaţiile de data mining din Pipera şi de la uzina de soft power din Băneasa. Au ieşit cu lămpaşele mobile  din subteranele facebook să-ţi lumineze abrogarea. E şi Cioloş cu ei. Cuminţenia pământului.
– Nu pot să merg, nu sunt bărbierit.
– Te aşteptăm până te razi. Până atunci repetăm imnul.

Liviu Dragnea îşi ascuţi briciul şi începu de la gât în sus. De câteva săptămâni de când Florian şi băieţii lui au dispărut din frizeria de la partid, Liviu a revenit la plăcerea din tinereţe: bărbieritul în picioare, în faţa oglinzii. Singur cu gândurile lui, în fiecare dimineaţă. Astăzi însă mâna îi tremura. De nervi, de frică, mâna nu ştie.
– Vezi să nu te tai să ne strici dizgraţierea.
Pe Klaus Iohannis îl vede acum doar în oglindă.
Liviu se concentrează asupra briciului, cu mişcări scurte, îşi eliberează de spumă jumătate de obraz.
Muzica stridentă, enervantă, a imnului intonat la vuvuzele, care nu l-a lăsat pe Liviu să doarmă toate aceste nopţi, se depărtează de el, estompându-se intr-o geampara din tinereţea lui de inginer.
Versurile le ştie bine:
Foaie verde mărăcine,
Dă, mamă, cu biciu-n mine!
Dă, mamă, cu biciu-n mine,
Aaaa…
Că n-am ascultat de tine!

Liviu Dragnea cântă şi plânge în faţa oglinzii.
Briciul îl curăţă de spume şi lacrimi.
Vocea îi creşte umflându-i gâtul în calea briciului, acoperind întreg zgomotul pieţii inundate de vuvuzela, cu un strigăt lung de jale, revoltă şi regret:
La toată lumea oi spune
Să nu se joace ca mine, măăă
Că eu m-am jucat cu focu’
Aaaa…auuu
Şi era să-mi pierd norocu’, mă…

Brusc, vuvuzelele din oglindă trec de la geampara la corul din marşul vânătorilor pe care Klaus Iohannis îl intonează pe multiple voci, deprinse la biserica copilăriei:
Nu este pe lume plăcere mai mare
Decât vânătoarea cu jocuri zglobii
În sunet de cornuri să bagi la răcoare
Corupţii din ţară, fugiţii din vii…

Liviu nu se lăsă descumpănit. Ridică briciul la Preşedintele din oglindă şi răspunse provocării  ca un adevărat Placido Domingo:
Toreador, în gardă, toreador, toreador,
Şi nu uita, brave luptător, gloria ta o cinstim,
Toreador, toreador.
Pentru că nu ştie decât versurile de început, Liviu continuă  cu un puternic şi repetat la, la, la, până când Klaus Iohannis dispare din oglindă, cu bishon cu tot.

L-a trezit prim-ministrul Sorin Grindeanu
-Să trăiţi, să ne conduceţi!
Adormise pe scaun cu pămătuful în mână.
-Şefu’, toată noaptea n-am dormit, auzeam numai vuvuzele. Când, în sfârşit, am adormit, am visat că intraseră peste mine în guvern să caute ordonanţa de abrogare. Le spuneam să aştepte până îmi termină operaţia, că e live, pe facebook.
– Ce operaţie?
– De schimbare de sex. În plină şedinţă de guvern. Un coşmar.
Sorin se aplecă şi se privi lung în oglindă, râzând.
– N-am avut nici timp să mă bărbieresc. Parcă aş fi Conchita Wurst.
– Te rad eu, că nu e nimeni pe aici.
Mâna nu-i mai tremura. Cât l-a sapunit au tăcut.
– Eu zic că aseară a ieşit bine. Am detensionat situaţia. Astăzi dăm abrogarea şi aşteptăm să plece lumea din piaţă. După aceea, totul prin Parlament, dacă n-a mers cum ne-am propus. În politică trebuie să fii flexibil.
– Ca Angela Merkel, vrei sa spui?
Briciul îşi căuta ultimele fire de păr pe gâtul prim-ministrului.
– Ca dumneavoastră, domnule preşedinte.
– Timpul lucrează împotriva noastră, Sorine. Iohannis vrea să ne aresteze, să guverneze el cu Kovesi şi cu acoperiţii din Parlament. Acum nu mai vorbim de flexibilitate, vorbim de trădarea partidului.
– Partidul are nevoie de bărbaţi!

În uşa frizeriei stătea Tudor Vladimirescu.
– Ne-ai speriat, Olguţo, era să fac vărsare de sânge de prim ministru!
– Şefu, mi-am lăsat mustaţă, ca dumneavoastră. Să fie de model. Partidul are nevoie de bărbaţi. La noapte, după ce pleacă ăştia, ocup piaţa cu pandurii mei şi de acolo nu mai plecăm. Le arăt eu la corporatiştii ăştia sorosişti cine sunt: Tudor Vladimirescu, pe care ei,  străinii, l-au ucis mişeleşte, aşa cum nemţii lui Iohannis l-au ucis pe Mihai Viteazu. Pe la spate, că ăştia numai aşa ştiu. Bulangii.
– O să zică că sunteţi mineri, nu panduri.
– Să vină să-mi zică mie, dacă au curajul, că eu sunt karatistă. Am greşit că n-am ocupat noi Piaţa Victoriei din seara în care am dat ordonanţa. Cu grătare cu mici, cu tarafuri, veneau oamenii şi se distrau, ascultau o muzică bună, nu se enervau la caterinca lui Tudor Chirilă. La Universitate aduceam moaştele Sfintei Parascheva şi le plimbam până la Victoriei şi înapoi, ocupam tot centrul. Câteva mii de preoţi să sfinţească guvernul şi fugeau corporatiştii ăştia sorosişti, ca dracii de tămâie.
– Crezi tu că mergea schema asta?
– Mergea şi un marş al pensionarilor. Ocupam Cotroceniul şi îl făceam parc pentru pensionarii din sectorul şase şi pentru pionieri, îl redam poporului, că Iohannis are destule case. Trebuia să-i pichetăm casele din Sibiu cu bocitoare şi cu boschetarii de la doi şi un sfert pe care ni i-a luat SRI-ul şi i-a trimis în Piața Victoriei să strige „hoţii”!
-Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai de la SRI! I-am chemat la comisie.
– P-ăştia nu-i sperii decât dacă le duci o mie de pensionari şi asistaţi să strige toată ziua jos securiştii, în faţă la ei la sedii şi la DNA, cum ne-au făcut ei nouă la guvern, şefu’.
– Ce zici, Sorine?
– Zic să trecem de duminica asta, dupa ce dăm ordonanţa de abrogare şi să vedem cum evolueaza lucrurile.
Mă gândesc să-mi las şi eu mustaţă de mâine, că bine zice Olguţa.
– Ca Angela Merkel? 

 Sursa: INTERNET

Share on Facebook

Tweet

Follow us