„Cînd fu Tică, nu fu Tache, cînd fu Tache, nu fu Tică, și cînd fu Tache și fu Tică…”
E un secret à la Polichinelle că, de douăzeci de ani, puterile Uniunii Europene au tot jucat un pervers și viclean joc de tipul „spune tu de data asta” pentru a împiedica intrarea României (și Bulgariei) în spațiul Schengen.
De fiecare dată, pe cîte un pretext hilar, cîte o țară “aspră” și “principială”, mereu alta, descoperea în mod absolut aleatoriu, dezinteresat și plini de bășini deontoloage în cap că nu avem basca pe partea potrivită.
Că sîntem corupți. Că sîntem cu granițele. Că avem imigrație. Că sîntem primitivi. Că avem păduchi. Că nu aia. Că nu ailaltă. Și că trebuie să mai stăm o tură.
Cînd Olanda. Cînd Austria. Cînd Olanda. Cînd Danemarca sau Suedia. Cînd Austria… Și tot așa.
Cînd fu Tică, nu fu Tache, cînd fu Tache, nu fu Tică, și cînd fu Tache și fu Tică…
Astfel, iaca boroboață, mai stăteam cîte o tură pe margine. Pînă la următoarea scenetă ieftină de teatru.
Și, tot așa, și-au bătut joc de noi douăzeci de ani. Doar decît douăzeci de ani. Cristoșii mamilor lor de nemernici.
Recent, Marcel Ciolacu tocmai a scăpat porumbelul pe gura diplomatică.
A declarat cu seninătate că nici tura asta nu am fi intrat dacă nu-și băgau americanii coada, să le sucească mîna la spate europenilor, să ne lase totuși.
De ce americanii?
Probabil pentru că am fost elevi silitori și am făcut tot ce ni s-a cerut, ba chiar și ceva extra, în privința războiului din Ucraina.
Probabil pentru că s-au speriat și americanii de creșterea indignării și revoltei suveraniste, ca urmare a repetatelor bătăi de joc europene.
Probabil că li s-a făcut milă de noi. (Glumesc, nu există așa ceva în diplomație – doar cinism și vocea forței și exploatarea la sînge a victimei.)
Probabil că au vrut să le dea un cot în gură vechilor europeni, să întărească aliații pro-americani din noua Europă.
Probabil pentru că baze militare, adică tot războiul din Ucraina. Probabil cîte un pic din toate.
Nu avem de unde ști. Important este de reținut aspectul ăla elementar. Să vă traduc ce-a vrut de fapt să spună Ciolacu, în cuvinte simple, pentru primitivii de est-europeni post-comuniști și eurosceptici și suveraniști.
Voi vă dați seama că ne-a trecut din nou glonțul pe la ureche? Că jegoșii de europenii lu’ pește prăjit și deontologic erau în stare să ne mai dea o muie cu dispreț și de data asta? Să mai găsească un pretext scîrbavnic să ne mai țină pe tușă încă o tură?
Că ne-au dus cu vorba pînă în ultima clipă, cînd de fapt era pe cale iar să se activeze colonialiștii din Olanda sau din Austria sau de cine știe unde să ne tragă de urechi că sîntem primitivi și că avem păduchi și că mai trebuie să o mai sugem încă o dată?
Voi vă dați seama ce nemernici de ticăloși sînt ăștia, cu Uniunea asta Europeană a lor, cu toate conceptele lor superior-elitiste pe care ni le flutură în scîrbă pe la nas, care principii nu sînt de fapt decît harneală ieftină?
Că totul e de fapt pe exploatare și pe bătaie de joc și pe tărăgănare și pe dus cu vorba și cu zăhărelul?
Și că ăștia nu știu decît de frică?
De frica Fratelui cel Mare, adică a americanilor, care le-au pus cotul în gît și le-au sucit mîna la spate?
Și de frica revoltei suveraniste?
Și voi vreți să-i iubim? Și să le fim recunoscători? Și să le ridicăm osanale că au catadicsit, după douăzeci de ani, să ne primească într-un Schengen pe cale de desființare, că deja sînt controale la mai toate granițele terestre ale țărilor vestice?
Cristoșii și Dumnezeii mamilor voastre de nemernici…
Autor: Mirel Palada
