Cine arunca piatra de moara in politica romaneasca?
Sa facem cateva enunturi simple. Sa nu le numim adevaruri – desi ele sunt foarte adevarate – pentru ca, la vremurile de minciuna endemica specifica Romanikai, este indecent, daca nu penibil sa vorbesti despre Adevar. Am face figura de idioti sadea intr-o tara care a institutionalizat minciuna.
Traian Basescu este intr-o postura de un ridicol feroce, care vireaza spre impostura crasa, in momentul in care se lasa impins inapoi la Cotroceni de curentii referendumului, starniti de ura cu care romanii au indesat buletinele stampilate DA in urne. N-ai cum sa te numesti presedinte al romanilor, dupa ce 8 milioane dintre ei te-au aruncat la cosul istorie recente, figurat credibil de urna de vot. Trebuie sa ai exact tupeul gros si capacitatea de mistificare pe care Traian Basescu le secreta in doze suficiente ca sa faca uz de ele fara sa-i tremure vocea.
Cine sa-i spuna, insa, lui Traian Basescu, toate astea? Ponta and Co? Dar astia tocmai si-au dat doctoratele in minciuna. Si Crin si Victor se dovedesc ucenici de nadejde ai presedintelui suspendat intr-ale mintitului, fara sa li se clinteasca niciun muschi pe fete. Baietii promit sa faca cariera judecand dupa prestatiile jenante la care ambii s-au dedat de luni bune si promit sa se specializeze in continuare.
Din spatele celor doi ranjeste insa un al set de maestri, din care Ion Iliescu ne-a servit ieri un esantion de stropseala comunista. A fost clar de unde se alimenteaza amandoua marionetele manipulate de greii politichiei romanesti cu tupeul de a minti odata cu respiratia si de rastalmaci in propriul folos orice se petrece pe scena politicii. Batranul edec – hai, ca-i nimerit epitetul asta, merita retinut de posteritate – nu accepta post-factum regulile jocului, pe care l-au pus in scena pana in ultimele detalii pentru demiterea lui Traian Basescu. Daca nu le convenea pragul impus de CCR pentru referendum – o lucratura marca Basescu, ce-i drept – n-aveau decat sa sfideze si decizia asta, asa cum au facut-o cu alte zeci de decrete si hotarari care teseau pana deunazi panza fragila a democratiei la noi. Sa respingi acum pragul, dupa ce ai acceptat sa joci dupa regula asta, cu credinta ca ai asmutit suficient poporul pentru a-l strivi pe Basescu, este un gest din galeria celor prin care alesii au scuipat pe orice umbra de regula si ordine de la instalare incoace.
Asta-i cu politica romanesca si orice se petrece in sanul ei. Toti isi permit minciuni si gesturi extreme, la limita de jos a decentei, pentru ca n-are cine sa le reproseze iesirile desantate. N-are cine sa ridice piatra. Pentru ca minciunile turnate in serie sunt pietre de moara de gatul firav al democratiei mioritice.
Vifor Rotar
