Ciorapii gauriti ai finantei mondiale
Nu ma simt prea bine dupa ce-am vazut la televizor ciorapii presedintelui Bancii Mondiale, Paul Wolfowitz. Probabil ati zarit si dumneavoastra degetele mari ale ambelor picioare ale bancherului mondial itindu-se prin gaurile unei perechi de ciorapi extrem de tristi pentru ditamai finantistul mapamondului. Domnul Paul se gasea intr-o vizita in Turcia, prilej cu care a acceptat cu curtoazia invitatia de a intra intr-o moschee. Nenorocirea este ca a trebuit sa se descalte la intrare, potrivit cutumei musulmane de perindare prin lacasurile de inchinaciune. Oficialii, ziaristii, credinciosii prezenti la fata locului, dar si intreaga planeta televiziva au facut cunostinta cu metatarsienele presedintelui BM, iesite la inaintare prin textila sosetelor.
Sosetele, chiloteii si accidentele rutiere
Doamna mama lui Paul, si chiar bunica domniei sale, trebuie ca sunt foarte nefericite la ora asta, vazand ca odrasla a uitat cele mai elementare cicaleli educative parentale. Nu v-a tocat si pe dumneavoastra marunt la cap mama ori bunica despre igiena intima si curatenia dedesubturilor? Eu o aud si acum pe buna: „Ia-ti, maica, chilotei si ciorapi curati cand iesi din casa, ca nu stii cand te calca o masina si ajungi la spital! Vrei sa te gaseasca asistentele murdarel?”
E drept ca pe vremea cand eram eu mic nu erau asa de multe masini ca astazi. Dar ma conformam igienei familiale, desi n-am inteles de ce naiba adultii aveau nevoie sa te sperie cu accidente si spitale ca sa ai rufaria curatica. Nu era de-ajuns sa-ti spuna ca asa trebuie si pace, in loc sa te ameninte cu sala de operatii? Nu sunt sigur, dar ar putea fi una dintre cauzele pentru care romanii trec in sondajele organizatiilor sanitare mondiale drept o natiune de nespalati, dusmani declarati ai periutei de dinti si ai sapunului. Unde mai pui ca, la traficul din ziua de astazi, pericolul de accidentare a crescut atat de mult pe strazi ca ar fi trebuit sa devenim deja un popor integral aseptic.
Gauri care-si dau cu stangu-n dreptu’
Se poate ca vistiernicul bancii supreme sa nu fi stiut nimic despre itinerariul vizitei si sa se fi incaltat distrat cand a plecat de-acasa. E clar ca-i lipseste pedanteria in problemele de vestimentatie intima. N-ar intelege nimic din risipa de detalii a ritualului zilnic al incaltarii pe care il practica un amic de-al meu. Omul isi pune in fiecare zi sosetele invers de cum le-a pus cu o zi inainte. Harpagonul vrea sa le uzeze uniform, sa nu carecumva sa se gaureasca inainte de vreme. Daca se-ntampla totusi sa se rareasca excesiv una din ele, amanuntul conteaza doar cand iese din casa sa targuiasca o pereche de incaltari. Atunci trebuie sa-si aminteasca precis care anume papuc din pereche se da la proba in magazin – dreptul sau stangul? Cand simte ca are gaura in pantoful gresit, renunta la cumparaturi si revine in alta zi.
Avem si noi o parte din vina
Sa depanam, insa, in continuare, firul fugit al sosetelor lui Paul Wolfowitz. Cum spuneam, nu ma simt prea bine de cand le-am vazut jalnica stare. La fel trebuie sa se fi simtit si diriguitorii mioritici, mai ales cei care au negociat in trecut diverse acorduri cu Banca Mondiala. Oare nu le-am cerut prea mult baietilor astora care impart bani planetei? Sa le golit intr-asa hal pusculita cu miloaga noastra, ca nu mai au nici de-o pereche de ciorapi decenti pentru mai marele lor? Gaurile cu pricina sa fie vinovate pentru scurgerile dubioase de monetar ce se mai intampla si pe la case mai mari? Judecand in termeni de prudentialitate bancara, mi-e frica sa ma gandesc cum arata ciorapii unor magnati de banca de la noi, gen Sever Muresan, Razvan Temesan ori Sorin Ovidiu Vantu, dar si ai altor capi de banci dubioase mioritice. In cazul in care gaurile din textile sunt inrudite cu cele din conturi, e clar ca nu-si pot folosi sosetele la pescuit, de pilda. Ar rata orice crapcean sub 1 kg la cat sunt de ciuruite.
Oricum, e ceva legat de bani: in cursul aceleiasi vizite, bancherul Paul n-a avut in portofel nici macar de-un lantisor ieftin turcesc pentru fiica-sa. Noroc ca l-au imprumutat bodyguarzii.
Ciorapei pentru descaltari inopinate
Infectat de scenarita ce bantuie pe la noi in orice anotimp, ma gandesc insa ca totul nu e decat o strategie. Turcii s-or fi milogit intr-atat pentru niscaiva fonduri strategice ca functionarul Paul, exasperat, le-a aratat sosetele si, ceva mai tarziu, buzunarele gaurite toate. De unde sa le dea, cand ii flutura vantul prin pantofi si prin jeburi?
Mica sceneta cu dezsosetatul Paul a impresionat, cu siguranta, tricotezele harnice care i-au vazut la televizor stramtoreala. In speranta obtinerii unui credit peste rand de la cea dintai banca a lumii, s-or fi apucat deja sa-i impleteasca cate-un set-doua de ciorapei pentru vizite cu descaltari.
In Paul’s shoes
Nu doar piata creditelor avantajoase s-a pus in miscare. Colectia de zicale englezesti ?se resimte si ea si se va imputina cu o formula. Nimeni nu va mai dori, atunci cand il va pizmui pe bancherul Wolfowitz pentru purcoiul de bani pe care sta la serviciu, sa se gaseasca neaparat „in his shoes”, cum zic britanicii. Sa fii in pielea lui, mai treaca-mearga, dar in papucii omului nu pare deloc tentant. Sosetele stiu de ce.
Vifor Rotar
