Circovii de iarna
Miezul sau puterea iernii pastorale de sase luni, deschisa de Samedru la 26 octombrie si inchisa la Sangiorz la 23 aprilie, este marcat de o sarbatoare de trei zile (16-18 ianuarie) dedicata unor naprasnice divinitati meteorologice numite Circovii de Iarna. Acestia ar fi raspunzatori de manifestarile violente ale naturii (viscole, vartejuri, grindina, trasnete etc.) si pagube aduse de lupi si de alte fiare salbatice turmelor de vite. Impreuna cu fratii lor calendaristici, Circovii de Vara, sarbatoriti la miezul verii pastorale (15-17 iulie), cu care impart simetric anul crescatorilor de animale in doua anotimpuri, iarna si vara, provoaca diverse boli neuropsihice, numite Luatul sau Lovitul din Circovi. Desi erau considerati forte diavolesti, oamenii ii cinsteau prin severe interdictii de munca pentru a le castiga bunavointa; in zilele lor nu se lucra lana si pieile de animal.
Tot in acest timp de urgie se tine si ziua Sanpetrului de Iarna, sinonim cu Sanpetrul Lupilor, zeu al lupilor care le imparte acestora hrana. De la aceasta data, gerul iernii incepe sa se inmoaie spun batranii. In noaptea de 15 ianuarie, lupii lui Sanpetru se strang in locuri numite urlatori sau trecatori, urland si rugandu-se patronului lor sa le dea tainul pe un an de zile. In mijlocul lor, pe un cal alb, apare Sanpetru si incepe sa imparta prada, nominalizand oaia, capra, vitelul sau omul ce-i este harazit fiecarui lup. Conform traditiei, nici o vita ursita de Sanpetru nu scapa de coltii lupului si nici un lup nu poate ataca un animal sau un om daca nu i-a fost repartizat de marele stapan. In acesta noapte nimeni nu tulbura “rugaciunea” lupilor spre a nu fi trecut in ratia lor pe anul ce tocmai a inceput.
Ca si cum toate aceste divinitati n-ar fi suficiente pentru trezirea oamenilor din mahmureala sarbatorilor, tot in aceasta vreme se tin si zilele Fulgeratoarelor, aspre spirite care urmaresc tot anul oamenii cu fulgere si tunete daca “pacatosii” uita de zilele lor.
