Citit-l pe Breban! Daca nu romanele, macar fisa medicala
Daca scenariile astea s-au banalizat de tot, un academician cu staif, inecat in propriile-i musturi de romancier baltit, s-a gandit sa mai schimbe copaia. Marele, imensul, colosalul Nicolae Breban, autor de romane groase, a probat deunazi ca scriitorimea din Romanika nu e cu nimic mai prejos decat politichimea cand vine vorba sa-si dea arama pe fata. Monstrul sacru al scrisului, vedeta bildungsromanului autohton s-a despuiat de sacralitate
Cat a intrat politica in Justitie vedem zilnic in transe mai mici sau mai consistente. Astea din urma sunt mai multe si mai suculente, iar mariajul infect dintre reprezentatii celor doua tabere se celebreaza in fiecare zi. Nu mai are nimeni vreun dubiu ca sentinte grele din tribunale si curti de toate gradele mustesc de zeama fetida a politicii, scursa din birourilor maharilor de partide sau direct din oficinile Serviciilor.
Daca scenariile astea s-au banalizat de tot, un academician cu staif, inecat in propriile-i musturi de romancier baltit, s-a gandit sa mai schimbe copaia. Marele, imensul, colosalul Nicolae Breban, autor de romane groase, a probat deunazi ca scriitorimea din Romanika nu e cu nimic mai prejos decat politichimea cand vine vorba sa-si dea arama pe fata.
Monstrul sacru al scrisului, vedeta bildungsromanului autohton s-a despuiat de sacralitate si a ramas doar ceea ce a vazut si auzit toata lumea: un monstru. Fauritorul de caractere sofisticate in scrierile sale a dovedit ca pentru nu si-a mai pastrat nici macar niste resturi ca sa injghebe unul pentru el insusi.
Breban s-a comportat, sub cupola Academiei Romane si, mai apoi, in studiourile imunde de la Antene, mai josnic decat un politruc dospit ani in sir in propriile frustrari, caruia i-a venit, in sfarsit, randul sa se bucure de binefacerile functiei, in locul confratilor intr-ale scrisului, pe care ii uraste atat de aprig. 
Romancierul lafait in succesul improbabil al marilor sale opere, lovit in ficati ca nu i se ridica zilnic osanale pentru ce a dat el literaturii, si-a varsat umorile pe Gabriel Liiceanu si Horia Roman Patapievici. Pe ultimul l-a si executat in efigie, mitraliindu-l cu o metafora pe care a vrut-o la fel de letala precum gloantele adevarate.
Vadim Tudor era la pitici cu listele lui de impuscabili pe stadioane; unde mai pui ca tribunul era deja clasificat medical de auditoriu, care a pus multe din delirurile sale justitiare pe seama neluarii la timp a pastilelor. Breban a facut-o din loja selecta a marilor scriitori romani, pe care i-a manjit cu iesirea lui vadimeasca.
De unde rezulta ca fostii mari autori, cazuti in uitarea cititorimii, trebuie vizitati din cand in cand. Daca nu de lectori, macar de medici. Si ca laturile culturale sunt la fel de fetide precum cele politice
Vifor Rotar
