Cititorul de Mein Kampf
Nu stiu de care parte vor curge mai multe lacrimi la despartirea anuntata deja de doi ani dintre nabadaiosii concubini pedisti si penelisti. Indiferent a cui a fost ideea cardasiei intru binele natiunii romane si cine se impana pana mai ieri cu meritele acestui montaj nereusit, consolarile nu ajuta pe nimeni in acest caz de divort cu premeditare.
Daca fostii parteneri isi vor gasi cu siguranta umeri politici pe care sa-si planga ratarea conjugala, o institutie va ramane cu siguranta neconsolata in povestea asta. In agitatia de a obloji sentimentele nepansate ale celor amorezi de pana ieri, nimeni nu s-a gandit sa cerceteze si Biserica, locul in care se celebreaza la romani astfel de legaturi. E drept ca nici presedintele Basescu, nici premierul Tariceanu nu erau oameni prea dusi la slujbe atunci cand s-au luat. Ba chiar s-a dovedit ca amandoi au semnat pactul cu Diavolul imediat dupa petrecerea in comun a primelor saptamani de Alianta.
Dupa cum la fel de drept este ca nu toti romanii si-au intors fata de la casa Domnului in aceste timpuri de restriste si ruperi de juraminte de fidelitate. S-a gasit unul care sa dea Bisericii o intrebuintare la vremuri politice si s-o aline pentru neputinta de a mentine armonia in casele pedistilor si penelistilor invrajbiti. Crestinul se numeste Gigi Becali. Fost Mihai Viteazul, fost Ursul, fost Razboinicul Luminii. Devenit acum Principele, dupa ce a descoperit in pragul batranetii povetele pline de intelepciune lucrativa ale personajului din opul omonim al lui Niccolo Macchiavelli.
Asociati Librarilor din Romania – daca asa s-o fi numind cu adevarat institutia cu pricina – ar trebui sa-i decerneze lui Dan Pavel, consilierul laic de taina al lui Gigi Becali, titlul de cel mai eficient agent literar si promotor de carte din spatiul romanesc. Cartile pe care politologul de serviciu al PNG i le lasa seara pe noptiera patronului sau se intrupeaza imediat in programe electorale si in gesturi politice. Dupa ce i-a strecurat in torpedoul Maybachului manualul de Istoria Romaniei pentru clasa a V-a, oierul a nutrit vise de inscaunare pe cai albi, si batalii cu dusmanul duse pe cai verzi pe pereti. Pentru ca lui Pavel i s-a parut inspirat textul lui Paolo Coelho, cititorul pe litere Becali s-a vazut imbiat sa lectureze din maculatura siropoasa a brazilianului. Si a citit omul cu atentie, nu gluma, dupa declara chiar el, a subliniat cu carioca verde pasajele care-i placeau si in care se regasea si cu cea rosie cele care nu-i placeau. Desi era mai nimerita o carte de colorat, ca sa umple golul gradinitei din biografii finantatorului Stelei, silit de tatane-su sa umple cu oile din frageda pruncie.
Cu „Principele”, Pavel n-a fost la fel de inspirat; seful sau pe linie de partid dovedea ca este priceput la machiaverlacuri inca de pe cand facea negot de terenuri cu Armata si, mai apoi, cand evita impozitele pe incasarile de le Steaua, de l-a adus pe Bodu de la ANAF in pragul disperarii. A vrut Dan Pavel ceva , dar n-a nimerit raftul de pe care isi alimenteaza cu lecturi cititorul in formare. Mai potrivit – sa nu spun si mai patriotic – era sa-i dat spre cetire Princepele lui Eugen Barbu; ar fi aflat astfel ca visurile de inavutire si pohta nemasurata de averi au uneori prostul obicei de a se plati cu capul.
Abia in tinda Bisericii ajungem la adevarata dimensiune a faptelor literare ale lui Becali. N-am auzit inca proteste viguroase din parte ierarhilor romani impotriva intentiei enoriasului Jiji de a impanzi tara cu biserici electorale. Oare inaltele fete bisericesti spera ca in acest fel va fi redus somajul in randul preotimii si diaconilor?
Cea mai nimerita ar fi o reactie comuna din partea Bisericii si a Librarilor din Romania impotriva vedeniilor livresti ale cuviosului Becali. Macar pentru neinsemnatul amanunt ca urmatoarea carte pe care i-o va recomanda agentul pavel ar putea fi, Doamne fereste, Mein Kampf.
Vifor Rotar
