Ciudatenii taximetriste
Pentru ca viata m-a rablagit si viteza maxima, cand umblu per pedes, este de doi kilometri la trei ore, ma vad deseori obligat sa scormonesc prin buzunare pentru a plati taxiul pe care sunt obligat sa-l iau cand distanta de la statia mijloacelor de transport in comun si destinatia finala este oarecum mare.
Niste obligatii – treaba mea de care – m-au facut sa trebuiasca sa merg cam vreo zece zile, aproape la rand, o anumita distanta. Cu taxiul. M-am urcat in taxiuri care aveau afisat pe portiera acelasi pret, ori de cate ori am folosit acest mijloc de transport care, si la Brasov, se gaseste din abundenta.
Repet: fix aceeasi distanta.
La inceput am platit cat zicea „birjarul” ca bate ceasul. Dupa cateva curse am inceput sa ma cam mir. Apoi am cazut pe ganduri. De ce?
Pentru ca, de fiecare data, am platit alt pret pentru aceeasi cursa. Si ce m-a mirat mai mult a fost faptul ca diferente au aparut si cand singurul stop de pe traseu l-am prins pe verde.
Cum naiba sa nu te miri cand la o cursa dai o anumita suma, iar la alta scoti din buzunar cu 1,80 lei mai mult, pe acelasi traseu? Si la fiecare asemenea cursa a aparut alta suma pentru aceeasi distanta.
Daca acest articol va fi citit si de vreun responsabil cu mersul vietii prin urbea noastra, poate ii va da putintel de gandit si, ca urmare, va apasa pe butonul care sa lamureasca situatia. Poate se va pune si el, cateva zile la rand, sa parcurga aceeasi distanta cu acelasi tarif afisat pe portiera, fara sa-si decline identitatea, sau isi va pune subalternii sa faca acest lucru.
Sau poate va cere politiei economice, dar tot pe blatescu, sa verifice acele ceasuri – sau cum se numesc ele – pentru a gasi cauza acestor diferente.
Caci este inadmisibil cele ce se petrec „la mica ciupeala”. Si este si ciudat fenomenul si, pe deasupra, inadmisibil. Nu ajunge cat ne ciugulesc impozitele si preturile? Nu ajunge ca mioritica natura se innegreste in defavoarea noastra? Chiar trebuie sa furam si sa furam pana nu mai stim sirul hotiilor?
Concluzia ramane doar una: autoritatile, ca de aceea sunt platite din buzunarele noastre, sunt chemate sa-si faca treaba si sa stearga din viata noastra – chestia cu taxiurile nu este unicat in cotidianul nostru – ceea ce proverbul explica clar: azi un ou, maine un bou.
Dan Bota
