Clarinetistul, Gary Dranch, a concertat la Brasov
In seara zilei de 30 aprilie s-a desfasurat un eveniment cultural de inalta tinuta. Filarmonica Brasov alaturi de dirijorul Iulian Rusu si de clarinetistul Gary Dranch, au sustinut in sala Cercului Militar Concertul pentru Clarinet de de Carl Nielsen. Celalte lucrari din program abordate au fost: uvertura “Der Freischütz ” compusa de Carl Maria von Weber si Simfonia Nr. 2 a lui Schubert.
Concertul pentru Clarinet al lui Nielsen, opus 57 (1928) este recunoscuta ca fiind una dintre cele mai dificile piese din repertoriul unui clarinetist. Aceasta bucata a fost cantata rareori in Romania si este o premiera absoluta pentru Brasov.
Pe langa acest concert extraordinar, sunt planificate o serie de ore de masterat pentru clarinet organizate sub forma unui Simpozion de Clarinet romano – american.
Un alt profesor de clarinet din Cluj Napoca va organiza, de asemenea, o lectie de masterat alaturi de Dr. Dranch in Brasov.
Ceea este extrem de interesant este faptul ca acest eveniment a deschis oportunitatea unor viitoare colaborari intre diferite centre universitare din tara, cum ar fi Cluj Napoca, Iasi si Bucuresti. Membrii Filarmonicii din Pitesti vor fi si ei prezenti, deoarece Dr. Dranch este, de asemenea, invitat de onoare in cadrul orchestrei lor.
Primul reper al programului este reprezentat de Uvertura operei “Der Freischütz” a lui C. M. von Weber (1786-1826). Compozitor, dirijor, pianist si critic muzical, Weber a fost cel care a statornicit debutul operei germane romantice.
Carl Nielsen (1865-1931) este unul din compozitorii danezi cei mai importanti ai vremii sale, la granita secolelor al XIX-lea si al XX-lea. Arta lui a asimilat mai multe stiluri, de la cel brahmsian romantic pana la abordarea foarte personala a neoclasicismului in anii de final ai vietii. Concertul pentru clarinet si orchestra op. 57 a fost compus in 1928, fiind una din lucrarile de maturitate.
Franz Schubert (1797 – 1828) a fost unul dintre cei mai daruiti compozitori in ceea ce priveste exprimarea melodica a gandurilor sale; viata sa – tragic scurtata de catre destin – i-a prilejuit realizarea unei creatii pe care chiar compozitorul a interpretat-o adeseori in cadrul seratelor muzicale denumite “schubertiade”. Simfonia a II-a în Si bemol major a fost compusa din iarna anului 1814 si pana in primavara lui 1815, partitura fiind publicata abia in 1884.
