Claudiu si-a tras SIE-si un sut in fund
Visul de aur al presedintelui – realizarea Comunitatii de informatii si cocotarea personala in varful ei, eventual prin intermediul unui ageamiu de teapa lui Claudiu Saftoiu – a crapat pe alocuri, prin partile esentiale. Soarecele tocilar si transpirat, a carui principala calitate era aceea de sot al Adrianei Saftoiu, a fost silit sa demisioneze din functia de sef al Serviciului de Informatii Externe, asumandu-si in acest fel gafele monumentale pe care le-a debitat pe seama unei institutii prea mari pentru competentele sale reduse. Nevasta-sa, bunaoara, mi s-ar fi parut de departe mult mai nimerita pentru exercitarea unei asemenea slujbe delicate; purtatoarea de cuvant a Cotrocenilor stie sa-si confectioneze la comanda un aer teribil de natural si de convingator cand vine vorba sa expliciteze derapajele sefului ei din fruntea statului. Chiar si pe Basescu il mai umfla rasul cand trebuie sa-si justifice public scaparile ori iesirile necontrolate. Adriana, in schimb, mereu impenetrabila, glaciala, cu aerul ala misterios ca stie intotdeauna mai mult decat e dispusa sa divulge. Ce mai, o mincinoasa rece, profesionista. Omul ideal pentru misii incomode. Presedintele a simtit ca se poate sprijini pe familia Saftoiu, dar a incurcat competente lui Adrian cu cele ale Claudiei, derutat de amanuntul curios ca in familia Saftoiu doamna poarta pantaloni iar domnul fusta.
De mult nu s-a mai perindat la sefia spionilor externi un specimen atat de putin pregatit pentru controlarea trebilor din interiorul institutie. Daca a fost suficienta o comisie condusa – ironia soartei, de turnatorul si ofiterul de Securitate inca nedovedit Dan Voiculescu – pentru a-l momi sa de-a din gusa ce-avea si-n capusa, poate ca e mai bine ca s-a intamplat acum si nu in vreun moment ultradelicat cum sunt cele de eliberari de ostatici pe teritorii straine.
Asa cum se intampla mereu in astfel de cazuri, vinile si meritele pentru deconspirarea amatorismului feroce al sefului SIE in exercitarea atributiilor de serviciu se amesteca in mod periculos. Si atat de rau incat arunca o lumina eroica asupra unor personaje execrabile si proiecteaza o aura demonica asupra altora care, desi nu sunt ingeri, n-au semnat totusi pactul cu diavolul. Reprobabilul domn Felix, gretos si unsuros in tentativele baloase de a demonstra ca n-a facut politie politica si ca nu este un profitor murdar al regimului comunist pe care l-a servit in cea mai abjecta forma, se trezeste aureolat de calitatea de a fi dibuit subrezenia de la varful SIE. Si-a castigat brusc nu doar simpatia interesata a generalilor ce colcaie in spatele siglei dar si admiratia amarasteanului pentru dibacia cu care l-a prins cu fofarlica pe incompetentul Saftoiu. Si asta cu doar putine ore inainte ca CNSAS sa se pronunte definitiv asupra trecutului voiculescian, in care patronul media si investitorul de astazi era doar un motan la panda, lingandu-si mustatile cu anticipatie pentru deliciile democratiei din care avea sa se infrunte.
La polul celalalt al rampei gresit luminate sta stingher si demisionar Claudiu Saftoiu; o unealta dodoloata despre care fostii colegi de presa spun ca ar fi ramas un ziarist talentat daca n-ar fi ravnit la posturi care-i depaseau cu mult posibilitatile de diversionist. Chiar aerul de tocilar cuminte si zelos i-a jucat feste: in loc sa ramana fidel imaginii de elev silitor si sa toceasca din scoarta-n scoarta regulamentele si cadrele de functionare ale SIE, si-a permis sa-si lipeasca pe figura aerul misterios si atotstiutor din recuzita serviciilor secrete. Asa s-a intamplat ca, in sase luni de zile de cand fusese uns la conducerea structurii informative externe, n-a gasit ragazul sa afle ca SIE nu are dreptul legal sa asculte telefoane, indeletnicirea fiind exclusiv apanajul SRI. Si ca, atunci cand o face, pentru misiuni punctuale, nu este in baza unui ordin semnat de procurorul general al Romaniei, ci al unui judecator, asa cum prevede legea.
Jocul de lumini si umbre de pe figurile protagonistilor scandalului poate continua. Pentru tagma jurnalistica de care s-a dezis, Claudiu a fost un servant neasteptat, dezvaluind cu inocenta tampa culise altminteri greu de sondat. A fost insa un dezastru pentru agentii SIE, care pot pretinde acum ca gafele trecatorului lor sef facut la apelul bocancilor le-au periclitat misiunile patriotice, pentru anihilarea dusmanului strain, etc, etc.
Saftoiu iese din scena acoperit de ridicol si nu se va opri, se zvoneste, decat in Cuba (oricum, n-o sa inteleg niciodata de ce toti incompetentii trebuie facuti automat ambasadori). Generalii SIE raman in posturi, mai curati ca niciodata, sa-si vada in continuare de matrapazlacurile si furaciunile lor. Pentru ca, oricat de extern se da, SIE tot din interior fura.
Vifor Rotar
